primăvara dezgheață durerile,
cele pe care le-ai îngropat sub mormane de gheață și
le-ai căptușit cu toată indiferența din stoc.
ar fi cazul să treacă,
ți-ai spus cu obidă.
vine primăvara,
simbol al renașterii,
al binelui care răzbate cel mai adânc rău,
al luminii care penetrează întunericul dens.
ghioceii își scot timid capul din zăpadă,
sunt fragili,
dar au forța incredibilă de a vesti vremuri mai însorite.
Charles Baudelaire, controversatul poet,
și-a intitulat un revoluționar volum de versuri „Florile răului”.
din adâncuri,
de sub straturi de pământ înghețat,
au ieșit florile răului.
cosmetizate bine,
ascunse cu dibăcie în spatele zâmbetului,
dar există incontestabil,
își trag cu nesaț seva din tine și răzbesc,
în ciuda împotrivirii conștiente și inconștiente.
ce să faci,
dacă odată cu primăvara își scot capul și florile răului din tine?
cobori în adâncuri.
accepți.
resuscitezi credința.
nu lași întunericul să te sufoce.
te înarmezi cu cinism și autoironie.
uneltele de supraviețuire din dotare,
care te ajută să vezi lumina de la capătul tunelului,
chiar dacă nu este decât o iluzie.
o să fii bine, beibi,
știi tu din sursă sigură.
vine primăvara,
o să te îmbraci în renaștere,
în tei înfloriți și parfum de viață.
poate.
Alina
