Comunicarea și relațiile împlinitoare

Relația de dragoste vorbește despre tine, este instrumentul care te pune față în față cu interiorul tău: răni emoționale, așteptări pe care le proiectezi asupra celuilalt și care relevă nevoile tale neîmplinite, nemulțumirile și frustrările tale. Schimbarea partenerului nu este o soluție, deoarece după îndrăgostirea de o clipă, repeți comportamentul și ajungi în același punct, iar de aici clasicele povești cu neîmplinirea în dragoste.

Poveşti despre nevoi neîmplinite și o dorință fantastică de a fi iubiți și acceptați, dar ascunsă în spatele feluritelor temeri: teama de a fi rănit, teama de ridicol, teama de vulnerabilizare, teama de etichetare, teama de respingere sau abandon și multe altele provenite din răspunsurile emoțio­nale timpurii pe care le-am primit.

Poți să petreci zeci și sute de ore cu o persoană fără să o cunoști în profunzime, fără să fii conectat emoțional cu ea și totuși să pretinzi că o iubești sau să crezi aceasta.

Dacă nu-ți vei vindeca rănile emoționale, îl vei târî și pe cel de lângă tine, care cel mai probabil te iubește și îți vrea binele, în iadul tău emoțional. Oricât de mult te-ar iubi un om, la un moment dat capacitatea lui de toleranță scade drastic și pleacă, ori stă și e nefericit sau sunteți doi străini. Soluția este să cauți să te vindeci, nu mâine sau poimâine, ci azi.

Orice demers de genul acesta presupune un nivel crescut de conștientizare.

Nathaniel Braden, părintele dezvoltării personale și autorul celor mai elaborate lucrări în ceea ce privește stima de sine, spune: „Să trăiești conștient înseamnă să încerci să fii conștient de tot ceea ce implică acțiunile, scopurile, valorile și țelurile tale, pentru a putea exercita la maximum o anumită abilitate, indiferent despre ce abilitate este vorba, și să te comporți în concordanță cu ceea ce vezi și știi”.

Cunoaște-ți nevoile, sentimentele, aspirațiile și motivațiile, astfel încât să nu mai fii un străin pentru tine însuți. De asemenea, psihoterapia este o soluție.

Vindecarea emoţională

Relația este unealta pentru evoluție sau tortură. Este tărâmul care scoate la iveală tot ce este necesar să fie vindecat în noi. Schimbăm partenerul, dar rănile sunt aceleași, forma diferă, fondul e identic.

Psihologul Virgil Rîcu scrie: „Într-o viziune foarte narcisistă, celălalt este o oglindă: când ne place cineva, ne place felul în care ne vedem pe noi înșine prin ochii acelei persoane. De aceea, pentru multe persoane o nouă relație este încărcată cu aspirația de a le salva de felul în care se simt ele însele. Nu ne place viața noastră actuală, dar poate întâlnim pe cineva și totul se va schimba. Din păcate, experiența arată că, mai devreme sau mai târziu, aceste persoane descoperă că altfel e la fel”.

Eu cred cu tărie că viața este despre vindecare emoțională, despre regăsire și conectarea cu noi și ceilalți. Viața este despre relații sănătoase și iubire.

Nu fugi. Stai și privește-ți partenerul în ochi. Comunică-i în mod transparent și onest nevoile, așteptările, visurile, speranțele, planurile, evenimentele care te-au marcat, temeri, vulnera­bili­tăți, orice.

Ai curaj. Curajul este unul din elemen­tele care ne despart la stânga și dreapta în pri­vința reușitei pe toate planurile din viața noastră. Curajul de a fi onești și transparenți, fără să ne ascundem după aparențe și constructe sociale.

Viața te pune față în față cu lecții pe care e necesar să le înveți, altfel te învârți în cerc cu iluzia progresului.

Nu fugi din fața provocărilor relației. Stai și acționează curajos, s-ar putea să descoperi lucruri memorabile care să-ți transforme viața.

Disciplina în relații

Am asociat dragostea cu orice, numai cu disciplina nu. Mă disciplinez în orice alt domeniu, dar la capitolul dragoste îmi doresc să fie totul natural, să vină din interior, să fie învăluit cu o aură de mister și spontaneitate.

Repet, fără disciplină, pentru că nu suntem în armată. Recent, am descoperit cât de eronată este convingerea aceasta și am identificat cinci domenii unde disciplina este necesară, în mod deosebit în relația de dragoste.

Eric Fromm spunea: „Iluzia că iubești poate fi puternic sprijinită de caracterul înșelător al dorinței sexuale. Dacă iubirea erotică nu este și iubire frățească, plină de compasiune, ea nu duce niciodată la o unire decât într-un sens orgiastic, trecător”.

Disciplinarea emoțiilor

Lăsând la o parte creierul de primată instinctuală, inima trebuie deschisă când primește acor­­dul minții. E foarte greu, mai ales când emo­țiile ating o intensitate ridicată, de aceea regulile vin să facă ordine în avalanșa em­o­țio­nală. Emoțiile sunt o consecință a felului în care gândim, a dialogului interior, când îți disciplinezi gândurile, automat emoțiile vor fi schimbate. Gândurile dau direcția.

Cu ce se hrănesc relațiile sănătoase? Cu dialog, cu apreciere, cu arta de a surprinde, cu emoții frumoase, cu sprijin și evoluție continuă.

Disciplinarea reacțiilor

Gândești înainte de a (re)acționa, conștient fiind că vorbele și gesturile impulsive pot avea repercusiuni dureroase. Rigiditatea e bună pietrelor, nu oamenilor, iar în locul tonului ridicat sau reproșurilor, deschide-ți brațele.

În momentele tensionate, faci rugăciunea înțeleptului: tăcerea proactivă. Mai întâi aștepți să se stingă flăcările iritării, ca mai apoi să-ți exprimi opinia.

Disciplinarea atitudinii

Să înveți să-l iubești pe cel de lângă tine. Să știi ce îi face plăcere, ce îl animă, ce îl supără, ce visuri are și cum te poți purta pentru a-l face să se simtă iubit. Să-i cunoști limbajul de iubire și să-i vorbești pe limba lui.

E posibil să trăiești bine alături de oameni foarte diferiți de tine, cu condiția să nu încerci să îi transformi după cum eşti tu. Iubirea crește când ne completăm, nu când ne anulăm.

Presiunea, critica, disprețul și șantajul omoară relațiile încet, dar sigur.

Un psiholog francez spunea: „Voi da un sac de bani primei femei mulțumite”. Omul a murit și sacul încă așteaptă…

Disciplinarea voinței

„Dacă vrei, poți”, cunoști dictonul? Când îți propui un obiectiv, acționezi în consecință.

Augusto Cury scrie: „Iubirea moare chiar fiind reală. Și poate renaște, chiar fiind moartă. Iubirea nu e genetică, nu ne naștem știutori în ale iubirii, ci învățăm să iubim”.

Este necesar să respectăm angajamentele.

Dacă nu cunoaș­tem valoarea angajamentelor și a promisiunilor, care e necesar să fie respectate, suntem oameni-plastilină, cu coloană vertebrală gelatinoasă și pe care nu te poți baza.

Marele Învățător spunea acum mai bine de două mii de ani: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu“.

Problematica relațiilor e mult mai complexă. Am scris simple idei, dar pot fi dezvoltate în sute de pagini, dacă nu mii.

Toate inimile se opresc odată, ceea ce contează este ce faci cu ea cât încă mai bate.

A-ți da voie să iubești este, poate, actul cel mai mare de credință din lume. Nu ai nici o certitudine. Nu știi unde te va purta calea iubirii. Probabil vei fi dezamăgit, vei suferi, vei plânge, dar crezi în acea sămânță sădită în interiorul tău și mergi mai departe încrezător. Nu ai nici o certitudine… și totuși, fii neclintit în ceea ce clădești în fiecare zi.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.