Suntem ființe de o complexitate amețitoare, fiecare decizie ne influențează și poate avea efectul bătăii aripii de fluture pentru noi pe termen mediu și lung. Într-o societate care ne îndreaptă privirile spre exterior: achiziții, aspectul fizic, posesiuni materiale, relații de influență, propun întoarcerea către propriile nevoi.
Aș scrie cu litere de foc pe oglinda fiecărei femei: nimeni nu îți va da vreodată ce tu nu îți oferi prima dată! Ești prima responsabilă de satisfacerea nevoilor emoționale proprii.
Așteptăm ca iubirea unui om să ne completeze viața, să ne-o schimbe, să ne ofere direcție, scop, sens, fericire, însă convingerea că „eu exist în relație cu celălalt, iar celălalt e măsura existenței și valorii mele”, poate fi o pantă periculoasă. Nu există „salvatori” dezghizați în prinți pe cai suri pentru femei rănite, din contră, victima atrage alți abuzatori.
Viața noastră este formată uneori din decupaje: iubire extremă, respingere, momente bune, momente oribile, care duc la disociere de corp și emoții, de siguranță și afecțiune, dar indiferent de momentele dificile pe care le traversezi, provocarea pentru tine este să renunți în fiecare zi la temeri, nesiguranțe, perfecționism, autocritică, neacceptare de sine, respingere, rușine, denigrare, bârfă, autosabotare.
„Când ne raportăm la propria persoană avem tendința de a ne critica, de a ne eticheta, de a ne pune la colț, de a ne găsi nenumărate defecte. Iar aceasta în mare parte pentru că ne raportăm continuu la ceea ce vedem sau la cum ni se inoculează că ar trebui să fim”, scrie Esther Perel.
Poți folosi cele mai scumpe creme sau suplimente, să faci sport, să ai un stil de viață sănătos, dar să te abandonezi pe tine constant.
Abandonul de sine înseamnă să te neglijezi pe tine, să nu te alegi pe tine, înainte de orice sau oricine. Neglijarea emoțională pe care ți-o oferi ție nu este vizibilă, dar este extrem de prezentă în alegerile tale, mai ales în materie de relații.
Arată-mi cum ești tratat în relațiile tale și îți voi spune cum arată relația cu tine. Arată-mi ce comportament accepți, ce compromisuri faci, ce nu spui… și îți voi spune cât de mult te abandonezi pe tine sau nu. Abandonul de sine te face să nu mai ai energie pentru sufletul tău, să rămâi ca o plajă după ce pe acolo a trecut un tsunami.
Restaurarea demnității începe prin a-ți cunoaște, accepta și îndeplini următoarele nevoi emoționale: prioritizare a nevoilor tale, odihnă la ore adecvate, valorizare, prețuire de sine, acceptarea corpului și grija față de el, răbdare, sinceritate cu tine, partenerul, prietenii, conversații dificile, conexiune cu natura, conexiune umană, bunătate și autocompasiune, respirație conștientă, explorare, postură corectă, un dialog interior care să conțină cuvinte de încurajare și suport, grijă față de copilul interior.
Par foarte multe aspecte la care este necesar să fim atenți zilnic. Nu va fi simplu, dar poți începe cu a fi mai atentă la tine.
Poți începe prin a spune câteva fraze transformatoare, care te susțin în a pune limite cu cei din jur: „Nu!”, „Nu știu!”, „Nu pot!”, „Nu doresc!”
Poți să te întrebi: „Ce îmi doresc cu adevărat în acest moment?”
Vei eșua, vei reuși, însă este important să știi că valoarea ta ca om nu este mai ridicată în zilele bune și mai scăzută în zilele rele. Este firesc să aștepți reparație de la persoana care te-a rănit, pentru că tu consideri că reparația înseamnă restabilirea demnității și a valorii tale ca ființă umană, doar că este posibil să aștepți reparație de la persoane de la care aceasta nu va veni vreodată.
Începe, doar începe, orice scuză este un detaliu nesemnificativ față de schimbările care se vor produce în tine.
Am o întrebare pentru tine, dacă te afli într-un punct de jos al vieții tale, într-o relație nefericită, în faliment, în colaps emoțional, și anume: „Care e povestea pe care ți-o spui despre situația în care ești?”… pentru că povestea pe care ți-o spui despre ce trăiești dictează sensul, implicarea, acțiunile care derivă de aici.
Dacă tu crezi că partenerul tău e dependent de tine, că are nevoie de ajutorul tău, că e într-o situație nefericită, vei rămâne blocată acolo cu intenția de a-l ajuta, când de fapt el nu dorește să fie ajutat, dar dacă povestea pe care ți-o spui este funcțională: „este un adult responsabil, iar eu sunt doar un partener pe acest drum alături de el, nu e nevoie să-l salvez sau dădăcesc”, o să-ți dai seama că atitudinea și acțiunile tale se vor schimba într-o direcție constructivă, nu de abandon de sine.
„Chiar dacă poveștile se sfârșesc după 10 pagini, viețile noastre continuă. Suntem romane în mai multe volume. În viețile noastre, chiar dacă un episod a luat sfârșit prăbușindu-se și arzând, ne așteaptă mereu un alt episod și apoi un altul. Avem mai multe șanse să facem bine, să ne reconstruim viețile, să le facem să arate așa cum ne dorim să arate. Nu îți pierde timpul ca să detești un eșec. Eșecul este un învățător mai mare decât un succes”, scrie cu înțelepciune Clarissa Pinkola Estés, autoarea cărții „Femei care aleargă cu lupii”.
Dragă femeie, orice s-ar întâmpla în viață, povestea ta merge mai departe, cu lecțiile și procesul prețios al devenirii tale. Ești minunată!
Alina
