Am terminat amblele sesiuni cu bine și-mi fac cruce cu limba de fericire. Am crezut că nu mai sfârșesc cu termenele limită, documentatul proiectelor și învațatul pentru facultate.
Acum, îmi omor timpul cu lucrul, cititul, scrisul, vizitatul muzeelor și câteva sarcini pe care le-am amânat din timpul anului școlar și acum nu mai suportă amânare.
Zilele astea am citit zeci de reportaje, cumva, stilul reportajelor de investigație s-a pliat pe structura mea de personalitate. Eu vreau să merg la locul faptei și să văd totul, să vorbesc cu omul, să trag concluzii, să leg evenimente și circumstanțe, astfel încât ele să aibă un parcurs coerent și logic. Am citit despre comunitățiile din România, investigații șocante ca cea despre medicul Brunei, analize politice, religioase, o mulțime de subiecte importante pentru societate, documentate exemplar, dar de care nu am auzit nimic până acum.
Vă încurajez să donați spre astfel de proiecte, de regulă site-urile au butoane pentru donații.
Independența în jurnalism înseamnă că nu slujești interesele celui care te plătește sau interese de ordin politic, ci îți permiți să-ți alegi subiecte relevante, importante și spinoase pentru societate, dar care nu sunt explorate de nimeni, atât timp cât nu există interes de ordin financiar, în deosebi.
Într-o lume ideală, nu am fi condiționați de interese finaciare, dar până se pune pe picioare Utopia a lui Thomas Morus, facem ce putem.
Munca din spatele unui reportaj reușit este enormă și presupune pe lângă cheltuieli fizice, documentare, investigare a faptelor și documentelor, zeci de telefoane și emailuri date până reușești să afli un răspuns care să continue firul roșu, întâlniri cu persoanele implicate în investigație, martori, toate aceste pot uneori să se întindă de-a lungul anilor, dar cred că satisfacția de la final te face să continui cu următorul reportaj.
Am devorat reportajele unor jurnaliști independenți (o să pun link-uri cu site-urile la sfârșitul articolului) și m-am tot gândit ce bine mi-ar sta reporter de investigații.
În pofida pasiunii nestăvilite pentru citit și informație, Facultatea de Jurnalism nu s-a aflat vreodată printre opțiunile mele.
Aș dori ca munca de sute de ore a zeci de oameni să aibă un ecou în societate, să schimbe ceva. Îmi doresc ca impactul să treacă de câteva sute de like-uri și share-uri pe Facebook și să schimbe mărcar puțin într-o direcție pozitivă societatea.
Altfel, ce rol ar mai avea jurnalismul?
De multe ori mă gândesc ce pot face eu, la nivel individual, ca lucrurile să arate diferit și mereu ajung la concluzia că în bucățica mea de lume este responsabilitatea mea să schimb ceva în bine. Fie printr-o faptă bună, fie printr-o vorbă bună, fie printr-un articol care produce conștientizare.
Schimbarea în bine înseamnă un efort conjugat, nu singular.
Când voi avea liberatea finaciară, m-am gândit eu, o să mă reprofilez, o să fac jurnalism de investigație independent.
Sper din toată inima să nu mă domesticesc până atunci și să fac ce mi-am propus.
Beneficiul maxim al faptului că-mi place jurnalismul de investigație este confirmarea (a câta oară?) a faptului că realitatea este mai mult decât reușesc eu și tu să vedem în portretul standard, poate rigid, al contextului care mă înconjoară pe mine și pe tine.
Sigur, din avion, toți părem la fel: două mâini, două picioare, doi ochi, un nas și o gură. Dar trecând de învelișul de suprafață al lucrurilor, ajungem mai mult sau mai puțin să pătrundem înțelesul unei realități diferite de a noastre: a unei culturii diferite, a unui mediu de origine diferit, a unor experiențe modelatoare de viață diferite și, în final, a unor valori, principii și stil de viață diferit.
Ne repezim în a judeca pentru că în superficialitatea noastră, nu vedem lărgimea și profunzimea contextului.
Credem că lumea asta nu trece de dimensiunea a ceea ce văd eu în imediata apropiere.
Trăim sub același cer, dar avem orizonturi diferite, spune atât de plastic Konrad Adenauer.
Și cine ar putea să-l contrazică?
Site-urile de jurnalism independent pe care le-am citit și le recomand întru lectură și donații sunt:
Luați-vă un weekend, o zi, o oră și delectați-vă cu ele, așa ca mine.
Au și pagini de Facebook, da-ți like și urmăriți constant activitatea lor, merită.
Începeți de unde vreți. Spor la citit.
Alina
