Iertarea este consecința vindecării emoționale

Observ deseori la cei din jurul meu o presiune pusă pe ceilalți pentru a-i ierta pe cei care le-au făcut rău într-un fel sau altul. Discursul lor bine intenționat la bază sună așa: ,,Iartă, pentru că, dacă nu ierți, nu vei fi fericit/ă. Te otrăvești singur/ă. Îți faci rău”. Eu vin și spun că iertarea este consecința naturală a vindecării interioare, a integrării experienței și înțelegerii ei. A-mi cere să iert înainte să mă vindec este similar cu a-mi cere să pun carul înaintea boilor și să mă aștept ca tot angrenajul meu să funcționeze.

Iertarea forțată, fără înțelegere și integrare, naște amărăciune în relații și lasă un gust amar. Nu lăsăm furia să se exprime, nu este elegant și dezirabil să simțim emoții negative, astfel ajungem să îngropăm ce simțim și să poleim cu iertare și zâmbet experiențe care, de fapt, nu sunt procesate și înțelese. Provocarea mea pentru tine este să-ți dai voie să simți lucruri inconfortabile: să strigi, să spui lucrurile dureroase care te deranjează, ce te-a rănit şi încă te rănește, unde te doare, care e rana care necesită vindecare.

Dacă în cazul unei răni fizice aceasta nu poate fi vindecată până nu are parte de îngrijire, curățare și tratament adecvat, la fel este și în cazul unei răni sufletești: nu găsim vindecare până nu coborâm cu blândețe și onestitate în corpul nostru pentru a înțelege și integra experiența trăită.

Vindecarea vine prin simțire, prin comunicare, prin conectarea la emoțiile noastre. Dacă ne uităm la modul în care luăm decizii în viața noastră, există un model des întâlnit, un pattern, un fir roșu care se întinde de-a lungul vieții.

Provocarea ar fi, aşadar, să-ți pui întrebarea: Alegerile mele sunt dictate de traumele trăite, de partea supraviețuitoare din mine sau de cea sănătoasă (vindecată) din ființa mea?

Traumele și efectele lor

Înainte de toate să înţelegem ce este trauma psihică. În esență, trauma este un eveniment asupra căruia nu am avut control și într-o măsură mai mică sau mai mare a depășit capacitatea psihică de gestionare și resursele pe care le-am avut în acel moment. Cu alte cuvinte, ai fost lipsit de protecție în fața amenințării.

Abandonul, neglijarea, abuzul de orice tip, amenințarea vieții, sărăcia extremă, trădarea repetată, creșterea într-un mediu conflictual produc răni interioare, schimbări în modul în care vedem lumea și ne dezvoltăm sub aspect emoțional și social. Alegerile sunt dictate de partea traumatică din noi, atunci când ne cufundăm în dependențe, care nu sunt altceva decât comportamente de alinare: consumul de alcool, droguri, jocuri de noroc etc.

Aceasta e partea întunecată a dependențelor, cu consecințe adânci și pentru aparținători, însă există și așa-numita parte „luminoasă” a dependențelor în care ne scufundăm noi, oamenii rezonabili: dependența de muncă, succes, atenție, realizări. Deși sunt comportamente adaptative, adică ne ajută să tolerăm durerea, dependențele sunt distructive și ascund multă frică, tristețe și nihilism. Partea traumatică din tine nu consideră că merită să fie fericită.

Trauma care încă își suge seva din tine nu crede că meriți să fii iubit pentru ceea ce ești. E nevoie să fii perfect, să faci lucrurile într-un mod ireproșabil, să ai succese și realizări, să devii mai mult pentru a fi vrednic de iubire.

Experiențele traumatice te duc într-o relație de dușmănie cu propriul corp, pentru că fie te deconectezi de emoțiile tale, fie ești în război cu tine. Trauma îți umple încă viața de emoții negative disfuncționale: anxietate, depresie, furie, control, teamă, negare, compensare. Vreau să înțelegi că ești responsabil de vindecarea ta. Sunt aici să te împuternicesc, să-ți insuflu speranță, să crezi că te poți angaja într-un astfel de proces.

Partea supraviețuitoare din tine

Alegerile făcute cu partea supraviețuitoare se referă la evitarea durerii și căutarea siguranței. Eu am realizat că întreaga mea familie lărgită face parte dintr-o generație de supraviețuitori, așa că e foarte clar pentru mine care este modul în care sunt setată și cum arată alegerile mele.

Supraviețuitorul este cel care îşi ține capul la suprafață pentru a nu fi înghițit de valuri.

Supraviețuitorul este cel care se luptă, se străduiește, muncește, transpiră, eșuează, o ia de la capăt cu mentalitate de spartan.

Supraviețuitorul cunoaște adrenalina și cortizolul, hormonii stresului, într-o manieră foarte personală, deoarece așa funcționează și dă randament. Stresul îți sabotează fiecare proces de vindecare și regenerare a corpului, de aceea una dintre primele linii de intervenție psihologică face referire la managementul stresului.

Războiul s-a terminat, dar soldații încă luptă, aceasta este povestea consecințelor traumei.

Supraviețuitorul a reușit să treacă peste evenimentele dureroase, însă nu neapărat prin ele, să le asimileze și să ofere un sens prin pris­ma propriei istorii de viață.

Supravie­țuitorul este funcțional, însă nu trăiește foarte des emoții ca bucuria, satisfacția, împlinirea, recunoștința, încântarea.

Observă-ți încordarea din corp, postura, ochii, expresia feței. Ce exprimă? Observă-ți agitația minții, gândurile care se perindă rapid în capul tău, planurile haotice. Observă-ți comportamentul: Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Ființa vindecată

Alegerile cu partea sănătoasă din tine exprimă căutarea împlinirii, iar comportamentele pe care le ai sunt expresia deciziilor luate cu conștiență și echilibru, nu din frică sau condiționare, nu din evitarea riscului cu orice preț.

Cunoașterea acestor informații este esen­țială în procesul vindecării interioare.

Deciziile sunt relativ simple în fața întrebării: Cu ce parte din mine fac alegeri acum? Desigur, mereu îți dorești să iei cele mai bune decizii, însă uneori nu poți, ceva întunecat te trage înspre alegeri care știi că pe termen lung îți fac rău, îți provoacă suferință ție sau altora.

E în regulă. Du-te mai adânc în interior și vezi care sunt convingerile și credințele din spate care te fac să acționezi într-o manieră sau alta. Stai la masă cu tine și ai curajul să-ți pui cele mai incomode întrebări.

În peștera în care nu vrei să intri găsești comori. Fii blând cu tine, vindecarea se produce în prezența iertării și autocompasiunii. Amintește-ți de blândețea propriei mame și adu-o în practica de raportare la propria persoană.

Tranziția dintr-un stadiu în altul e un proces. Ai răbdare cu tine, firul de iarbă nu crește mai repede dacă tragi de el, dar nici nu-ți recomand să neglijezi munca interioară pe care o ai de făcut pe cont propriu.

Sentimentul de siguranță se construiește cu ajutorul celor 4 S, așa cum sunt descriși de cercetătorul creierului, Daniel Siegel: văzut (seen), siguranță (safe), alinat (soothed) și securizat (secure).

Vindecăm trecutul lucrând cu relațiile din prezent care prezintă aceste componente.

Vei ști că ești bine cu tine atunci când te vei simți acasă și în siguranță în corpul tău, pentru că orice proces sănătos de vindecare trece prin corp, emoții și se răsfrânge în relații.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.