Se vorbește în cercuri elitiste despre obiceiuri care te transformă într-un om de succes, obiceiuri mărunte, dar constante, care pe termen lung îți construiesc abilități, o mentalitate de succes și ce mai vrei tu, în funcție de scopul personal. Pe harta obiceiurilor bune se află și cititul, de regulă.
Fără să am vreun merit, de când am început să buchisesc, cititul a fost pasiunea mea numărul unu. Sunt o mulțime de explicații, tata era la fel, îl căutau bunicii disperați pe copil, iar el era de dimineața până seara în pod, sau te miri unde, și citea.
Am crescut cu o bibliotecă imensă deasupra capului și în fiecare seară când mă puneam la culcare mă gândeam că abia aștept să citesc toate cărțile care se aflau acolo. Am avut și am o sete de cunoaștere viscerală, iar cărțile au fost cel mai facil mod de a o potoli.
Nu vreau să vorbesc despre obiceiul de a citi în sine, ci despre obiceiul de a citi ceva specific: timp de mulți ani am citit zilnic un capitol din cartea Proverbe, care este una dintre cele 66 de cărți ale Bibliei și este scrisă de regele Solomon, supranumit unul din cei mai înțelepți oameni care au trăit pe Pământ. Un calcul simplu îmi arată că am citit-o de cel puțin 65 de ori, aproape o știu pe de rost, dar asta nu e sinonim cu asimilarea și înțelegerea ei deplină.
Cartea Proverbe are 31 de capitole și am considerat că a citi un capitol în fiecare zi a lunii îmi oferă porția zilnică de înțelepciune. Pildele și proverbele sunt scrise de împăratul Solomon pentru fiul lui, le-am asimilat și eu, cu nesaț. Atât de multe sfaturi și îndemnuri înțelepte am primit din cartea aceasta, atât de multe realități sociale și psihologice am învățat din ea, că de fiecare dată când citeam câte un capitol, îmi simțeam sufletul scăldat într-un izvor nesecat de înțelepciune și cunoaștere.
Sună ciudat că am citit în fiecare lună o carte din Biblie? Poate da, poate nu, am citit Biblia de timpuriu și m-a ajutat enorm cultural, social, spiritual, mi-a conturat valorile după care trăiesc și a fost un punct de reper în multe circumstanțe.
Am avut o întrerupere de câțiva ani de la acest obicei și acum l-am reluat.
În ultimii ani m-am tot întrebat de unde e pasiunea mea pentru trăirea adevărului, ce bază empirică există, cum pot căuta studii pentru a afla aceasta, de ce mă întorc la principiul adevărului radical mereu și mereu, de ce consider că nu putem vorbi despre sănătate psihică, bunăstare fizică, prosperitate, binecuvântarea urmașilor, fără a trăi o viață în adevăr, cu integritate.
„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”, este a noua poruncă din Decalog, dar ceva nu era suficient pentru mine, până când într-o dimineață citeam capitolul patru din Cartea Proverbe și am dat peste următorul verset: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. Izgonește neadevărul din gura ta și depărtează viclenia de pe buzele tale!” (Proverbe 4:23-24)
Un fascicul de lumină mi-a străfulgerat creierul… deci păzirea inimii și a izvoarelor inimii au legătură directă cu adevărul pe care-l trăiesc în gând, vorbă și faptă, iar neadevărul trebuie izgonit și viclenia lepădată, dacă doresc ca izvoarele inimii mele să fie curate, vii, bune.
M-am consultat cu Dicționarul Explicativ al Limbii Române să văd ce înseamnă viclenia, iată ce am găsit: „faptă, comportare de om viclean, manifestare de om viclean, manevră iscusită prin care se înșală buna-credință a cuiva, falsitate, ipocrizie, perfidie, trădare, vicleșug”.
Deci adevărul și păzirea inimii este în relație directă cu aliniamentul dintre ce gândesc și ce afirm, ce fac și ce afirm, ce spun și gândesc, cât omit sau spun adevărul.
Mai mult, capitolul opt din Proverbe este o strigare a Înțelepciunii, care începe așa: „Ascultați, căci am lucruri mari de spus, și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept. Căci gura mea vestește adevărul și buzele mele urăsc minciuna. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele”. (Proverbe 8:6-7)
Uau, însăși entitatea numită „Înțelepciune” își începe pledoaria prin a pune accentul pe adevăr, cuvinte drepte, care nu au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
Dorești să fii înțelept în căsnicie, finanțe, creșterea copiilor, muncă, relații? E simplu, începe să spui adevărul și înțelepciunea își va face sălaș în deciziile tale mici și mari.
Câteodată existența îmi pare copleșitor de dificilă, dar în astfel de momente văd că dacă mă bazez pe un principiu elementar, dar revoluționar, acest ghem complicat numit „viață” este mult, mult mai ușor de înțeles.
Un om simplu, care spune adevărul, este mai valoros decât un om cu șapte facultăți sau doctorate, dar care este viclean, minte, are o agendă ascunsă când relaționează cu tine.
Adevărul este baza încrederii.
Adevărul este baza unei relaționări sănătoase.
Adevărul construiește premisa pentru tot ce poate fi bun în viață: respect, iubire, demnitate, autenticitate, curaj, cunoaștere.
Să spun adevărul gândurilor și emoțiilor mele a declanșat cea mai agresivă curățire, inclusiv în aspecte de relaționare simplă: „Mă deranjează atitudinea ta”, „Nu sunt de acord să bârfesc”, „Oprește-te din a fura/minți/înșela”, „Greșești”, „Ești incorect/ă”, „Ai mințit, relația noastră nu poate fi reparată”, „Nu mă simt susținut/ă de tine”, sub nici o formă nu-ți voi spune ce vrei să auzi, ci îți voi spune adevărul, chiar dacă nu vei mai dori să mă vezi vreodată.
De ce? Pentru că prima datorie pe care eu o am este în fața conștiinței mele, abia apoi urmezi tu. Nu văd un semn mai mare de respect pe care ți-l pot arăta, nu văd o modalitate mai bună prin care pot onora relația cu tine, decât ați spune adevărul, oricât de dureros ar fi.
Abordează frontal și îndrăzneț subiectele incomode, legate de emoțiile tale, ce te deranjează la celălalt, ce-ți dorești, care sunt nevoile tale. Divorțurile ar scădea cu multe procente, dacă oamenii ar rosti adevărul: „ajută-mă, mă confrunt cu aceasta”, „fii alături de mine, sunt slab/ă în acest domeniu”, „monitorizează-mă, am nevoie de tine să nu mai fac x comportament”.
Permite-i adevărului să facă cea mai profundă curățire a ființei tale: trezirea sufletului.
Alina
