mai știi, tată?

mai știi, tată,

când eu ți-am spus că în copilărie

nu puteam să cred că Dumnezeu e mai bun ca tine?

iar tu ai început să plângi,

m-ai luat în brațe și m-ai pupat pe frunte.

mai știi?

sigur că știi,

tu știi tot, fără să spun un cuvânt.

știi de-s veselă sau tristă,

plânsă sau fericită.

mi-ai spus că mă iubești orice aș fi, orice aș face,

iar eu am avut curajul să-mi deschid aripile.

la 12 ani ți-am spus că eu nu pot să cred într-un Dumnezeu pe care nu îl văd,

mi-ai spus că e normal să-mi pun întrebări, să caut răspunsuri, să nu accept totul de-a gata.

am avut atunci certitudinea și liniștea că lumea întreagă stă deschisă ca o carte în fața mea,

așteptându-mă să o explorez și descopăr.

mulțumesc.

Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
You May Also Like

Identitate și sens

Alergarea noastră de fiecare zi a devenit, în aceste vremuri, o poveste despre căutarea identității în moduri cât mai atipice. Cum nevoile urgente și imediate, precum asigurarea hranei, adăpostului, protecției…
View Post