Antoine de Saint‑Exupéry, în cartea „Micul prinț”, prezintă edificator conceptul de iubire: „Floarea mea e mai de preț decât voi toate laolaltă! Fiindcă pe ea am adăpostit‑o sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit‑o cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat‑o cum plângea. Ori cum se lăuda. Ori, uneori, chiar și cum tăcea. Fiindcă ea e floarea mea!” Așa se simte iubirea între doi oameni, ceea ce împarți cu celălalt este cel mai special sentiment posibil dintre toate, omul acela nu poate fi egalat de nimeni, conexiunea dintre voi e unică.
Aș spune că am descoperit patru componente principale ale reușitei unei relații: maturitate psihologică, scopuri și valori comune, compatibilitate intelectuală, fizică, spirituală, emoțională și chimie (atracție).
Maturitatea psihologică înseamnă că te afli într‑o relație cu un adult, conștient de cine este, care își cunoaște drumul în viață, are obiective specifice, pe care le urmează în mod activ, care este independent de părinții săi, poate susține o familie și poți avea încredere în faptele și cuvintele lui.
Scopurile și valorile comune reprezintă punctele de intersecție în cadrul relației, care ne determină să luptăm pentru aceleași lucruri, să fim proactivi, să avem subiecte de discuție de care suntem pasionați, să avem dorințe comune.
Compatibilitatea este lipiciul care face ca lucrurile în relație să meargă mai ușor, gândim în mod asemănător, avem o viziune similară despre viață, avem un drum spiritual comun.
Şi, în fine, chimia, sau atracția, este importantă, mai ales în contextul în care doreşti să petreci timp cu acea persoană.
Iubirea nu moare niciodată
Iubirea există în noi mereu, doar că este necesar să o hrănim, ca pe o plantă. Ani întregi am crezut că iubirea durează doar un timp, dar acum știu că ea poate crește în maturitate și se poate dezvolta dacă ambii parteneri își doresc şi investesc în aceasta.
Improvizațiile sunt mereu mai scumpe: și în relații, și în carieră, și în viața de zi cu zi, așa că pune‑ți creierul la contribuție și investește în tine și în relație!
Aud deseori sintagma „relații toxice” și mereu afirm că relațiile nu sunt toxice în ansamblu, ci anumite componente din ele sunt toxice, la fel cum un om nu este toxic în totalitatea lui, ci în raport cu anumite situații, circumstanțe, relații.
Nu ești stricat iremediabil, sunt doar părți din tine în suferință sau traumatizate, care vor să ajungă la vindecare. Este un proces, aşa că este nevoie de răbdare, de tolerarea disconfortului.
Așteptăm de la o relație să ne regleze emoțional atunci când suntem triști, supărați, furioși, însă, este necesar să ne dezvoltăm abilitățile de reglare emoțională singuri sau înainte de a avea o relație, pentru că nu e sustenabil să așteptăm de la celălalt să se preocupe de stările noastre emoționale, ca în cazul copiilor.
În mod fundamental, suntem responsabili de noi înșine, chiar dacă un om ne este alături, suport necondiționat.
„Să vin acasă cu drag”
Într‑o conversație cu câţiva prieteni, ne‑am întrebat ce ne dorim de la o relație de dragoste, unele răspunsuri au fost mai simple, altele mai complexe, dar am concluzionat că ne dorim să venim acasă cu drag.
Relația de dragoste dintre doi oameni este un spațiu al bucuriei, al dezvoltării și al luminii.
Relația este spațiul unde brațele partenerului te fac să uiți de greutățile zilei, vocea celuilalt îți calmează tensiunea, te umple de drag și bucurie.
Relația este un loc al siguranței emoționale, al acceptării, al preocupării față de celălalt într‑o manieră matură și responsabilă.
Pare uşor utopic având în vedere realitatea de zi cu zi, plină de provocări, nervi, greutăți financiare sau de altă natură, însă tocmai acesta este scopul relației – o oază de bucurie, de normalitate, de împlinire și echilibru într‑o lume care pare nebună.
Singurul criteriu de reușită în relație nu este doar longevitatea, ci şi ceea ce se întâmplă în spațiul relației, cum ne descoperim unul pe altul, cum ne urmăm scopurile separat și împreună, cum ne susţinem reciproc, cum ne respectăm și valorizăm ceea ce suntem în mod profund.
Trăim într‑o lume în care uneori simţim că nu ne integrăm, că suntem străini de ea, că e prea mult faţă de modul în care suntem structuraţi, dar atunci când ajungi acasă ești văzut, acceptat și iubit.
Aceasta nu exclude, desigur, faptul că suntem diferiți, cu opinii distincte, că ne mai certăm sau ne dorim lucruri opuse, însă la sfârșitul zilei, săptămânii sau anului, când creierul face bilanţul, important este să fii pe plus.
Merită să fii în acea relație, ești într‑un raport sănătos între a primi şi a da, per ansamblu ești satisfăcut emoțional, nevoile îți sunt înțelese și îndeplinite.
Octavian Paler spune atât de sensibil: „Și ce ne‑am putea ruga? Dă‑ne, Doamne, nu necuprinsul, ci câțiva metri pătrați în care să ne asculte cineva și să ascultăm pe cineva”.
Educația relațională este necesară
În România se stă cel puţin 12 ani pe băncile școlii și, totuşi, nu învățăm aspecte de bază cu privire la ceea ce înseamnă o relație și, culmea!, studii longitudinale și secvențiale arată că relațiile împlinite sunt cel mai important predictor al unei vieții împlinite, fericite.
Este important să ştim că oricât de dificilă pare o anumită problemă pe care o întâmpinăm sau oricât de paradoxală ar fi viaţa de cuplu, au existat înaintea noastră o mulţime de oameni care au depăşit situaţii grele, au găsit modele explicative și soluții.
În plus, există instituții care se ocupă de zeci de ani de studierea problemelor în cuplu, sunt terapii, doar să vrei.
Totul începe de la a‑ți asuma responsabilitatea pentru calitatea vieții tale.
Chiar dacă am făcut greșeli în orice tip de relații, întotdeauna să ne întoarcem ochii înspre noi înşine atunci când căutăm responsabilul și schimbarea. O relație de calitate înseamnă învestiția în tine, în primul rând, pentru că nu poți oferi altuia ceea ce nu ai, e logic.
Fără o minimă cunoaștere a naturii umane, nu te poți înțelege pe tine, ce să mai vorbim de a‑ți înțelege partenerul. Ignoranța este un flagel al relațiilor în care ne complacem, deoarece aspectele urgente ale vieții le subjugă pe cele importante, din păcate.
Observ mult cinism când spun: relația de dragoste dintre doi oameni este un spațiu al bucuriei, al dezvoltării și al luminii.
Cinismul este expresia faptului că am fost răniți, că toți am crezut la un moment dat că iubirea e minunată, până am trecut de primele luni.
Iubirea e perfectă.
Iubirea e suficientă.
Iubirea e sublimă.
Aceasta nu înseamnă că dacă tu nu ai ajuns încă la strugurii aceia dulci, ei nu există sau sunt acri.
O să spun de un milion de ori, fără să mă satur: relația de cuplu necesită educație, formare, dezvoltare.
Totul începe de la dorința de a înțelege, de a vrea să fie bine între voi, de a găsi cauze pentru atitudini și comportamente sau soluții.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.
Alina
