O reprezentantă a României la ONU a felicitat public, în cadrul unei conferințe internaționale, conducerea UNFPA pentru faptul că „a pus capăt atâtor sarcini”. Un astfel de mesaj nu mă reprezintă – și sunt convinsă că nu reflectă nici valorile majorității românilor care apără viața umană de la concepție.
Cred că datoria noastră, ca oameni și ca societate, este să vedem pe cei vulnerabili și să le protejăm viața încă din prima zi – din momentul concepției. De aceea, consider profund greșit mesajul transmis de reprezentanta României, Andreea Mocanu, în cadrul sesiunii anuale din 2–5 iunie 2025 a Executive Board of the United Nations Development Programme, the United Nations Population Found and the United Nations Office for Project Services – Economic and Social Council.
Adresându-se directoarei UNFPA, dr. Natalia Kanem, doamna Mocanu a afirmat: „[…] sub conducerea dumneavoastră, ați pus capăt atâtor sarcini – felicitări pentru ceea ce ați realizat, pentru că ați atins inimile și viețile atâtor oameni dintre cele 8 miliarde de pe planetă.” (sursa video – minutul 1:07:00)
Această formulare – „ați pus capăt atâtor sarcini” – nu poate fi interpretată altfel decât ca o felicitare pentru promovarea și facilitarea avortului la nivel global. E grav și inacceptabil ca România să sprijine o astfel de direcție în cadrul unei instituții internaționale.
Pe site-ul oficial al UNFPA, la secțiunea „Despre noi”, se afirmă: „UNFPA este agenția Națiunilor Unite pentru sănătate sexuală și reproductivă. Misiunea noastră este să creăm o lume în care fiecare sarcină este dorită, fiecare naștere este sigură, iar fiecare tânăr își poate atinge potențialul.”
Dar ce înseamnă, în realitate, „o lume în care fiecare sarcină este dorită”? Înseamnă, oare, să facilităm cât mai repede, sigur și eficient eliminarea sarcinilor „nedorite”? Înseamnă avortul un progres? Cu siguranță, nu.
Să afirmi public, în numele unui stat, că este un succes să se pună capăt cât mai multor sarcini este o declarație care șochează. Viețile și inimile oamenilor nu sunt atinse în mod sănătos și benefic prin avort.
Dimpotrivă, în spatele fiecărui avort există o rană adâncă. Uneori această rană iese la iveală după decenii. Alteori, în chiar momentul avortului ceva cumplit sfâșie sufletul femeii.
Oare pe femeile care țin în ele sau spun șoptit aceste dureri le-a ascultat doamna Andreea Mocanu?
Oare a căutat și a citit studii despre efectele psihologice și emoționale ale avortului?
Cum poate crede că ideologia pro-avort contribuie la sănătatea și bunăstarea societății?
Avortul înseamnă întreruperea unei vieți care deja există. Viața este o realitate biologică, nu o opinie. Dreptul la viață este fundamental – este baza unei societăți cu adevărat umane, oameni care nasc oameni – iar nașterea are loc la nouă luni (sau mai puțin în cazuri dificile) de la concepție.
Întâi este concepție, creștere intrauterină, apoi naștere. De aceea, copiii nenăscuți, deși nu au glas pentru a se apăra, au dreptul să fie protejați. Iar noi, cei care putem vorbi, avem datoria să-i apărăm. Oameni pentru oameni, nu oameni contra oameni – asta înseamnă o societatea umană!
În loc să promovăm și să încurajăm avortul, datoria noastră – ca indivizi, ca societate, ca stat – este să sprijinim mamele aflate în criză de sarcină. Prin consiliere, sprijin material, servicii sociale și legi care să le protejeze. Prin implicare personală, de la suflet la suflet. Viața are nevoie să fie susținută, nu întreruptă. Are nevoie de solidaritate, nu de tăcere sau felicitări pentru distrugere.
Pe mine și cred că pe mulți oameni din România, mesajul transmis la ONU de reprezentanta României nu ne reprezintă. Dimpotrivă, ne întărește în convingerea că trebuie să apărăm viața de la concepție și să spunem clar: România trebuie să fie o voce pentru viață, nu pentru avort. Nu în numele nostru!
*Articol scris pentru RoLifeNews.
Alina
