La 30 de ani sunt o femeie de succes

Primiți cu lauda? 🙂 În realitate, mă gândesc să nu fiu arogantă și mă întreb dacă titlul acesta, care se dorește a fi provocator, nu e un pic prea mult.

La 25 de ani simțeam că am trăit un sfert de secol degeaba, nu realizasem nimic. Unii vor să cucerească lumea, alții să fie admirați de ea, eu doream să înțeleg existența în toate nuanțele ei. Mereu am adorat cunoașterea și aș fi căutat răspunsuri la întrebările mele în genunchi până la Mecca… însă ceva nu se mai simțea bine în forul meu interior. Mă uitam la femeile din generația mea și aveam impresia că am tras bățul scurt la lozul destinului, părea că ele trăiesc ceva ce mie îmi scăpase cu desăvârșire – viața însăși.

O legendă spune că atunci când Shams, cerșetorul sufit rătăcitor, l-a întâlnit pe marele învățător Rumi, i-a luat toate cărțile și le-a aruncat într-un bazin cu apă, spunându-i: „Nu în cărți vei găsi adevărul, ci în experiența directă a iubirii divine”.

Acum, eu spun: „Nu în cărți vei găsi adevărul, ci în trezirea sufletului”. 

Consider că toată cunoașterea are nevoie să se evapore pentru a înțelege căile sufletului, care sfidează regulile logicii și te lasă, deseori, înmărmurit.

Cea mai importantă realizare a ființării mele este un aspect de care nici măcar nu sunt responsabilă în totalitate: trezirea sufletului, această miere care mă direcționează cu dulceață, blândețe și intensitate.

Trezirea sufletului a fost un proces ce a însumat toate calitățile umane, caracteriale, sociale și profesionale pe care le-am adunat în straița mea până acum. Nu a fost nimic mai greu, nimic mai împlinitor și nimic mai eliberator în tot ce am trăit. Înainte, nici nu știam că există așa ceva. Dacă mi-ai fi vorbit acum câțiva ani despre asta, hm, cel mai probabil te-aș fi pus în cutia cu oameni ciudăței și te-aș fi evitat discret.

Dar… am o uriașă problemă: nu știu să vă spun cum se întâmplă. Nu am o rețetă, nu am pași de urmat. Trezirea sufletului se produce doar după ce moara vieții macină cu agresivitate, durere și suferință fiecare certitudine în care te-ai scăldat comod, fiecare creangă de care te-ai agățat în căutarea stabilității și fiecare convingere pe care o considerai imuabilă.

Și ce bine că este așa! Ce bine că viața nu ne lasă în autoamăgire! Ce bine că viața ne vrea treji!

„Ne întoarcem spre Dumnezeu pentru ajutor când temeliile ni se clatină, numai pentru a învăța că Dumnezeu este cel care le clatină”, scria Charles West, teolog prezbiterian.

Trezirea sufletului este momentul în care vasul tău este așezat pe roata Olarului și primește o altă formă, care nu se afla în repertoriul a ce luai în considerare că poți deveni. Deși credem că suntem liberi, lanțurile invizibile ale egoului ne așază într-o închisoare fără ziduri.

La fel cum o celulă microscopică are încapsulată toată informația vieții și a rolului pe care îl îndeplinește într-un organism, la fel și sufletul are capacitatea de a renaște de infinite ori, reinventându-se ca nimic altceva pe pământ. Acolo se află esența lumii, iubirea și resursele de care s-au folosit protostrămoșii tăi pentru ca tu să ajungi astăzi aici.

Acest proces îți reglează relația cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu trecutul, cu profesia și cu cele mai complicate legături din viața ta. Înseamnă luciditate, claritate, repere corecte și principiul de a nu face rău, sub nicio formă sau expresie, vreunei ființe umane. Este respect față de viață, este tonul (sau gama) pe care se cântă melodia existenței tale.

Trezirea sufletului este o metamorfoză a conștiinței tale, este contactul direct cu Soarele din Mitul Peșterii al lui Platon.

Până la urmă, acesta este scopul nașterii în familia în care te-ai născut, în această țară, pe acest continent, traversarea tuturor traumelor a avut ca scop trezirea sufletului. Ea îți reglează temperatura la care trăiești, muncești, iubești, gândești și simți, așezând împăcare, liniște, recunoștință pe care nu am cuvinte să le descriu și care îmi inundă, copleșitor, fiecare celulă din corp.

Să explici acest fenomen este ca și cum ai încerca să explici gustul ciocolatei: ai nevoie de experiență directă ca să înțelegi.

Sufletul, mintea și trupul sunt parteneri pe același drum. Nu poți avea grijă de suflet fără să ai grijă de minte, iar corpul nu poate fi neglijat din această ecuație.

Acum consider că cel mai important succes al meu este un suflet trezit, curat. Succesul înseamnă o minte vie, care poate suporta incertitudinea, o minte ancorată în realitate. Și, nu în ultimul rând, succesul înseamnă un corp pe care îl îngrijești, îl respecți și în care îți place să trăiești.

Vă spun sincer că înainte îmi puneam multe întrebări despre oameni… în prezent îmi pun o singură întrebare care îmi aduce toate răspunsurile: „Acest om are sufletul trezit?” Pentru că, dacă răspunsul este „da”, pot merge cu el până la capătul lumii, fără un plan B.

Tot ce îmi doresc mie, vă doresc și vouă: ani în slujba vieții, ani în slujba Binelui, ani în care, indiferent de ce se întâmplă în exterior, bucuria vieții să nu ne părăsească. 

Ani cu suflet trezit la Viață să avem!