„Împreună pentru viaţă”, o iniţiativă pentru celebrarea vieţii  

Cu toţii primim viața de la mamele noastre, care la rândul lor au primit-o de la bunicile noastre, care la rândul lor au primit-o de la străbunicile noastre și tot așa pe linia genealogică până la prima femeie din neamul nostru. O inițiativă care vorbeşte despre prețiozitatea vieții ca dar al lui Dumnezeu de la concepție este intitulată „Împreună pentru viață” şi suntem invitaţi cu toţii să participăm, în ziua de 29 martie, la București, Cluj-Napoca și alte orașe ale țării. Adolescenți, tineri, familii se vor uni într-o singură voce pentru cei nenăscuți, pentru susţinerea valorii vieții. 

Sunt mereu fascinată de miracolul vieții ca dar al lui Dumnezeu şi primită de la mamele noastre.

Psalmul 138, versetele de la 13 la 15, exprimă adevărul că „Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele mamei mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea, pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului”.

Nu încetează să mă uimescă modul în care viaţa ia formă şi se dezvoltă în corpul femeii, cum o ființă umană creşte fără a perturba viaţa cotidiană a femeii, mă uimeşte felul în care celulele cu funcții specifice se înmulţesc tainic, după „reţeta” unică de Dumnezeu concepută. 

Cea mai bună prietenă a mea este mama a cinci copilași, iar al şaselea se află în uter. Am rugat-o să îmi spună ce înseamnă pentru ea naşterea de copii şi mi-a zis că este „cel mai împlinitor, cel mai frumos și cel mai solicitant rol, care implică multă responsabilitate. Până nu ai un copil, nu-ți dai seama cum este, apoi nu-ți poți închipui viața fără el. Te bucuri de fiecare etapă și la fiecare mic progres te minunezi de ce a făcut, ca și cum ar fi cel mai grozav lucru”.

Mi s-a părut o descriere completă și minunată a iubirii de mamă! 

Generațiile şi mediul biologic

Traumele generaționale și blocajele care apar de-a lungul liniei genealogice ne pot împiedica să vedem valoarea vieții, să o prețuim, să o apărăm și să o protejăm încă de la concepție.

În munca cu femeile, ca psiholog, am observat că, pe lângă cunoscutele răni psihologice cu impact profund asupra dezvoltării: rana de abandon, de trădare, de nedreptate, de umilire și de respingere – mai există una, rana mamei. Este o rană complexă, care se transmite din generație în generație. ​​

„Istoria pe care o ai în comun cu familia ta începe înainte ca tu să fi fost măcar conceput. În cea mai timpurie formă biologică, aceea de ou nefertilizat, deja ai în comun un mediu celular cu mama și cu bunica ta. Când bunica ta era însărcinată în cinci luni cu mama ta, celula precursoare a oului din care tu te-ai dezvoltat era deja prezentă în ovarele mamei tale. Acesta înseamnă că înainte chiar ca mama ta să se fi născut, mama, bunica și primele urme din tine se aflau toate în același corp, trei generații care împart același mediu biologic”, notează Mark Wolynn în cartea „Povestea ta a început demult”. 

Deși pare că avem viaţa diferită de cea a mamei și de vieţile bunicilor noastre, într-o mare măsură ducem mai departe povestea durerilor lor.

În fața mea se află mama de la care am primit viața, apoi bunica, străbunica, stră stră bunica și tot lineajul genealogic de femei care au lăsat o bucățică din ele în mine, o bucățică din forța lor, durerea lor, reziliența lor.

Sunt mai mult decât bucuroasă să duc viața mai departe, le mulțumesc pentru existență și mă străduiesc să fac ceva bun cu viaţa mea. 

Recomandări pentru o atitudine pro viaţă

Mărturisesc că şi eu mă număr printre femeile care au avut rana mamei și știu foarte bine cum impactează viaţa personală. Dar, mi-am dat seama că vindecarea relației cu ea a fost mișcarea de suflet care mi-a deschis ochii să văd valoarea incomensurabilă a vieții, pe care Dumnezeu Mi-a dat-o în acest fel specific, aşa cum o dă tuturor de altfel: prin mama și tata, părinții care se pun în slujba vieții și ne aduc pe lume, ne cresc și ne educă așa cum știu ei mai bine. 

Îmi amintesc, deseori, de zilele în care fascinația vieții își făcea loc în primele mele conversații cu mama, când am întrebat-o despre experienţa sarcinii, cum a fost să mă aibă ca fiică, dacă m-a dorit, cum am fost ca bebeluș, ce a însemnat să fie mamă. Mi-a răspuns cu inima deschisă că am fost un copil dorit și iubit.

„Să fii mamă e ceva de nedescris, cel mai prețios dar de la Dumnezeu”, mi-a spus. Atunci am simțit cum bucăți din sufletul meu se vindecă aproape instant. 

Vindecarea relației fiecăruia cu viaţa sa începe de la mama. Este un drum lung și aspru, dar este transformator.

Vorbim despre necesitatea iertării, doar că iertarea este o consecință, un rezultat, ea nu cade din cer precum ploaia, ci e un demers activ de înțelegere și chiar de trăire a durerii. 

Mama nu este mai bună decât tata sau invers. Fiecare a contribuit la dinamica familiei, prin comportamentele, atitudinile și emoțiile manifestate în cadrul familiei.

Mama și tata sunt egali în sistemul familial, iar copilul reprezintă contribuția lor genetică în egalitate. Respingerea unuia sau altuia, înseamnă automat respingerea unei părţi celulare și identitare din tine.

Maturizarea sănătoasă înseamnă că am luat firul vieții și al feminității de la mama și firul vieții și al masculinității de la tata, iar eu le brodez în stilul meu, cu resursele și personalitatea mea, pentru ca ele să fie autentice și în concordanță cu mine. 

Părinţii au viața lor împreună, experiențele și lecțiile devenirii lor. Copiii au în față un alt drum, însă iau darurile de la ei, lucrurile bune, și construiesc mai departe în stilul propriu viața pe care şi-o doresc. Chiar şi atunci când un copil susţine că nu vrea să fie ca mama sau ca tatăl său, asta arată că părinţii sunt un punct de referință pentru lumea sa interioară, prin urmare alegerile îi vor fi influențate de ei.

Nevoile neîndeplinite, reproșurile față de unul dintre părinți sau față de amândoi arată că ei sunt punctele de referință ale lumii interioare a copilului și că nu-şi trăiește viața pe calea personală, cu valori și scopuri proprii. 

De la mama și tata copiii iau darul esențial, viața, şi este datoria lor să o ducă mai departe.

Un pas este şi susţinerea vieţii în împrejurări precum iniţiativa denumită „Împreună pentru viață”, prin care este susţinută valoarea vieții ca dar a lui Dumnezeu de la concepție.

Aşadar, vă așteptăm cu inima deschisă şi bucurie, în ziua de 29 martie, să celebrăm împreună valoarea vieții.

Adolescenți, tineri, familii, din București, Cluj-Napoca (Piața Unirii, ora 11:00) și alte orașe ale țării, haideţi să fim o voce pentru cei nenăscuți! 

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.