Calea spre inima femeii

Masculinitatea corect înțeleasă înseamnă responsabilitate față de cei mai slabi. Femeia este un vas mai fragil, sensibil prin structura fizică și sufletească, iar ca să ajungi la inima ei este necesar să o înțelegi. Să îi iei fiecare frică în palme și cu răbdare să o ajuți să le conștientizeze, să le accepte și să le depășească.

Atâtea trăiri, emoții, sen­sibilități și dileme nepătrunse adăpostește sufletul unei femei, încât este dificil, dacă nu imposibil, să judeci rațiunea din spatele gesturilor ei. Dacă ar umbla cu povestea de viață la vedere, nu ai mai judeca-o niciodată. Deseori acționează pe baza considerentelor emoționale, văzând lumea cu inima și emoțiile.

Ai răbdare cu ea, ascult-o!

Prețu­iește-o pentru gingășia și unicitatea ei.

Accept-o necondiționat, iubește-o pentru ceea ce este ea. Doi fulgi de nea nu sunt identici, cu atât mai puțin două suflete de femeie.

Fiecare femeie este mamă sau are potențialul de a fi mamă, un motiv suficient pentru a respecta feminitatea, templul unde crește o nouă viață și, odată cu ea, o nouă speranță.

Tu, prin atitudinea ta, prin privirea ta, îi poți pune lumina în ochi. Vorbele frumoase, gesturile speciale, momentele unice aprind luminițe de fericire și împlinire în ochii ei.

Spune-i cât este de specială, inspiră-i curaj în a-și urma visele.

Chiar dacă e temătoare sau nesigură, fii primul ei susținător înfocat.

Ajut-o să-și restabilească încrederea în ea, învățând-o cum să se deschidă psihic, emoțional și fizic în fața ta. Încet, fără grabă, cu răbdare, până se descoperă pe ea.

Nu o lăsa vreodată să creadă că nu e demnă de fericire, împlinire sau iubire. Lasă balsamul dragostei tale să-i inunde cutele nesigu­ranței și îndoielilor din inima ei.

E femeie, iar atunci când Dumnezeu a luat-o din coasta bărbatului, a așezat în ea frumusețe, sensibilitate, gingășie, tandrețe, iubire și grijă. Comori care se deschid și dăruiesc în prezența unei masculinităţi asumate, care nu urmă­reș­te să profite de vulnerabilitatea ei sau să-și satisfacă doar nevoi egoiste.

La fel ca femeia, şi bărbatul trebuie să se deschidă emoțional pentru a putea fi cunoscut, prețuit.

Poate pentru unii ceea ce am descris mai sus reprezintă un ideal al femeii, dar este singura modalitate în care poți avea preţuirea unei femei în toate sensurile.

Mi-a atras atenţia un mesaj pe internet, cu impact pentru profundul feminin, în care se sublinia că „orice misiune a femeii care nu include fertilitatea și trezirea pântecului, relaxarea și vindecarea sistemului nervos, frumusețea și vitalitatea feminină în toate formele ei, rugăciunea și intuiția feminină, odihna, ritmul firesc feminin, devoțiunea, încrederea profundă în ceea ce Dumnezeu are pentru tine, deconstrucția și moartea vechilor identități, înțelepciunea feminină interioară, este o misiune distorsionată pe care o femeie o urmează”.

Am învățat ce este femeia

Viața m-a învățat că femeia este reflexia bărbatului şi invers de­sigur. Se echilibrează, se tensionează, se fericesc sau se deprimă reciproc. Am văzut cum se influen­țează unul pe altul, cum ajung să aibă vieți în simbioză.

Am învățat că, de cele mai multe ori, femeia își pune visele, scopurile și obiectivele pe plan secund pentru a se dărui relației, sfârșind deseori dezamăgită și plină de regrete. Uneori se agață de un bărbat de teama unui nou început, de teama de a ieși dintr-o zonă confortabilă. Dar, atunci când facem compromisuri cu fericirea noastră pentru a nu crea valuri, sfârșim prin a fi frustrate și nemulțumite.

Înțeleg cât de vulnerabilă este femeia în fața persoanei care nu-i împlinește nevoile emoționale.

Molière avea dreptate atunci când spunea că ne lăsăm ușor păcăliți de ceea ce iubim. Dragostea este un anestezic pentru rațiune și pentru perceperea realității.

Am mai învăţat şi despre încăpățânarea feminină, dorința ei de a lupta ca totul să fie bine, să redevină ca înainte, să păstreze lucrul căruia trebuia să-i dea drumul demult.

Indiferent cine vine și pleacă din viața ta, investiția în tine este cea mai importantă. Tu vei rămâne cu tine întreaga viață. A muta atenţia de pe proiectele și viața ta pe relație nu face decât să o sufoce, la fel cum lipsa oxigenului stinge focul.

Am învățat cum iubirea îți dă viața peste cap, îți schimbă planurile și te face fragilă în domenii în care altădată erai neclintită și fermă.

Viața te surprinde mereu, iar a fi viu înseamnă a experimenta, a-ți face curaj să testezi, să greșești, să-ți dai voie să fii om, femeie. Să permiți să simți, să ierți, să recunoști că ai greșit, să iubești. Să te ridici și să mergi mai departe.

Am învățat, totodată, ca femeie, că există unghere în inima omului în care se intră doar cu dragoste și pe vârfuri. Atunci când, printr-o minune, ai acces la interiorul unui om, te porți ca într-un templu.

Am mai învățat importanța auto­cunoașterii, a respectului și stimei de sine sănătoase. Înțeleg impor­tan­ța clipei „acum” și nesiguranța lui mâine.

Este necesar să analizăm toate fricile în spatele cărora ne ascundem, indiferent că vorbim de teama de a ne face vocea auzită pentru cauzele în care credem, teama că nu suntem suficient de bune, teama că nu suntem frumoase sau inteligente.

Am învățat şi că oamenii ne predau lecții de viață și apoi pleacă, lăsându-ne mai conștienți și mai înțelepți. A te împotrivi schimbării înseamnă a te autodistruge.

Unul din cele mai grele lucruri e să stai în liniște cu tine, cu tot negrul, răul și urâtul din interiorul tău. Să nu te justifici, să nu cauți scuze sau vinovați, ci să (te) ierți și să (te) accepți. Ştiu, e greu…

Un specialist educaţional spunea că, atunci „când toate ușile par să se închidă în afară, rămâne una singură, ușa din interior: ușa care te invită la ordine, așezare, explorare și cunoaștere a mai mult din ce poți să fii și să creezi”.

Am învățat, ca femeie, că oricât de mult ai iubi un om, îl poți pierde în orice secundă, fie prin moarte, fie prin alegerea lui. Nu deții controlul asupra oamenilor importanți din exteriorul tău, iar libertatea absolută e o altă față a iubirii autentice.

Am învățat că nu poți salva pe nimeni. Și uneori, cel mai dureros lucru e să asiști neputincioasă la distrugerea lentă și sigură a celui de lângă tine.

Am învăţat, ca femeie, că, dacă nu te vei opri cu conștiență din alergarea frenetică în care ești angajată și dacă nu îți vei pune la îndoială identitatea dată din oficiu de societate, nu vei ajunge la transformare interioară și împlinire.

Inteligența este sinonimă cu a avea curajul să-ți pui întrebări, să nu te aliniezi majorității și să pui la îndoială status quo-ul.

Nu în ultimul rând, am învățat că oamenii care trebuie să fie în viața ta vor fi. Circumstanțele vor apărea astfel încât tu să întâlnești persoanele potrivite, și oricât ai fugi sau te-ai împotrivi, ele vor fi pentru o perioadă în viața ta.

Există aspecte care depășesc sfera înțelegerii tale.

Cehov spune că la femeie totul trebuie să fie frumos: sufletul, îmbrăcămintea și gândurile, cuvinte la care subscriu.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.