Ce miracol este lumea toată, dacă o înțelegi cu sufletul deschis!
Adevăruri care stau descoperite înaintea noastră, dar pe care trec ani de existență, întrebări și dileme, până să le vedem, iar atunci când le vezi, este ca și cum intri prin sifonierul în care au intrat Peter, Edmund, Susan și Lucy din cartea „Șifonierul, leul și vrăjitoarea”, de C. S. Lewis… și o lume nouă se deschide înaintea ta.
Suferința ta cea mai mare ascunde darurile tale cele mai adânci. Mai citește o dată această propoziție.
În ce consideri că sunt punctele tale slabe, se ascunde potențialul dezvoltării. Durerea te ghidează spre vindecare, abordarea durerii este punctul din care poți începe să-ți transformi viața. Durerea are un mesaj important: sufletul tău cere atenție, sufletul tău vrea să te aducă în conștiență, doar că nu poți vedea aceasta, atâta timp cât tu ești blocat în victimizare și blamarea părinților, Guvernului, prietenilor și tot ce este în jurul tău.
Am traversat luni în care viața-mi era izolată aproape total de exterior, dar fascinația față de viață începea să dospească în interiorul meu, să se coacă. Până atunci consideram că viața e în afara mea: în ieșiri, activități, weekenduri pline, sport până la epuizare, adrenalina relațiilor, dar „blocată” în apartament, a fost prima dată când am simțit că viața se întâmplă în interiorul meu, nu în afara mea.
Originea și nașterea vieții erau topicele care-mi suscitau curiozitatea, probabil am fost ca un copil când am sunat-o pe mama și am întrebat-o cum se simte să fii însărcinată, să adăpostești viața în tine, cum se simte să miște un bebeluș în uterul tău, cum se simte să naști, cum se simte să alăptezi, cum a fost să mă nasc eu, cum a fost să mă aibă ca fiică, cum este să fii mamă, cum este să fii femeie… așa a arătat drumul meu înspre mama, drumul sufletului meu înspre viață.
Îmi vine să zâmbesc acum, dar când sufletul vine din moarte la viață, parcă totul are nevoie de a fi procesat din nou, cauți răspunsuri evidente, dar pe care până atunci sufletul tău nu le cuprindea.
În toate aceste întrebări, am văzut-o pe mama, cred că pentru prima dată: mama care mi-a dat viață, mama, femeia care dă viața mai departe, mama, femeia care face posibilă existența, mama… Parcă un cutremur s-a produs în mintea mea, raportarea mea la mama s-a schimbat, am primit viața de la mama.
Eva Lopez Martinez a surprins o clipă ce înseamnă măreția mamei: „Nu-mi spune niciodată că nu pot să o fac. Mie, celei care a dansat cu două inimi și a respirat cu patru plămâni. Mie, care am fost gheață, foc și vânt. Mie, celei care am dus în burta mea greutatea a două lumi și am născut viață. Mie, celei care a îmbrățișat tristețea fără frică și am plâns zâmbete. Mie să nu-mi spui că nu sunt capabilă de ceva sau de tot…” Cam așa am simțit descrierea femeii mamă, culoarul prin care viața e dusă mai departe.
Ce desăvârșit este cercul în care femeia duce viața mai departe și bărbatul protejează și are grijă de aceasta viață. Astfel, femeia cere instinctiv siguranța pentru a duce viața mai departe, iar bărbatul se maturizează prin asumarea responsabilității de a o proteja și crește.
„E viața mea”, spunem noi. Serios, e viața ta?, Ai cumpărat-o de la supermarket?, Ai plătit pentru ea? Nu, tu ai primit viața! Ori darul acesta care ți-a fost pus în brațe vine cu responsabilitate și cu sens, pe care-l afli într-un drum al maturizării psihologice.
Viața se uita la tine și îți cere un singur lucru: onoreaza-mă, trăiește-mă, gustă-mă, simte-mă, bucură-te de mine în toate etapele mele. Viața netrăită își cere tributul din fiecare dintre noi. Viața, acest dar infinit, are scopul de a fi trăită, nu poți sări etape de dezvoltare, nu poți arde trepte pe drumul maturizării.
Octavian Paler scrie: „Și ce ne‑am putea ruga? Dă‑ne, Doamne, nu necuprinsul, ci câțiva metri pătrați în care să ne asculte cineva și să ascultăm pe cineva”. Iar eu scriu: „Și ce ne-am putea ruga? Dă-ne, Doamne, nu necuprinsul, ci măcar câteva clipe în care să simțim până în străfundurile ființei smerenia locului nostru în lume și recunoștință pentru viața care ne-a susținut până acum”.
Alina
