Nu m-am spovedit vreodată, dar uite cǎ mi-am făcut blog şi-mi vǎrs aici amarul inimii.
În vara anului 2021 încercam să înțeleg importanța adevărului, după ce simțisem că sufletul mi-a fost rupt în două de lipsa onestității. Aveam 25 de ani și trăiam pentru prima dată iubirea: îmi părea că lumea toată, cu stele, cer, adâncuri și munți îmi aparținea, îmi părea că toate poeziile ce le citisem despre dragoste și melodiile ce le fredonam sceptică odată, acum nuanțau cel mai adânc sens al sufletului meu, în sfârșit. Finalul a fost brusc și brutal: am descoperit că tot ce trăiam a fost o iluzie.
Am închis apartamentul de la Cluj și am venit la Sibiu să mor, mă durea carnea pe mine și fiecare ridicare a mâinii era o îndoială în plus, să-l parafrazez pe Lucian Blaga. Înainte de a deschide ochii dimineața, durerea atroce era acolo. Știu că sună dramatic, pe alocuri prostesc și cu siguranță pueril ca la 25 de ani să crezi că o să mori după prima dezamăgire în dragoste. Acea experiență a marcat trecerea de la primăvara vieții – un spațiu al inocenței și naivității – la o etapă de maturizare necesară, cât de necesară!
Pare că nu am toate cănile în dulap de eram convinsă că voi muri, dar nu am fost atât de departe de adevăr. Este dovedit științific că poți muri de inimă rea, cardiomiopatie takotsubo sau „sindromul inimii frânte”, se numește această afecțiune. În astfel de cazuri, nu se identifică de obicei nici o formă de obturație anormală a arterelor, ba mai mult, organul inimii nu este afectat în nici un fel, însă vasele periferice care alimentează inima sunt strivite la propriu, ca urmare a unei dureri acute, ce poate provoca un atac de cord sau decesul.
Nefericita finalitate le afectează pe femei de cinci ori mai mult decât pe bărbați. Acestea fiind constatate, dragi surori de cruce, vă rog pe voi, ca și pe mine, ușor cu pianul iubirii pe scări, după cum știința confirmă, dezacordarea ne poate fi fatală.
Acea experiență a reprezentat primul pas pe o cale, încă în desfășurare, de a înțelege adevărul.
Introducerea este lungă, posibil nenecesară, ca să ajung la o idee banală: vindecarea relației cu tine începe de la adevăruri simple, dar profunde.
Adevărul că nu controlez nimic esențial, este nevoie să mă împrietensc cu incertitudinea.
Adevărul că viața m-a vrut aici, deci viața mă susține în cele mai dificile momente.
Adevărul că sunt în mâna lui Dumnezeu.
Adevărul că durerea, pierderea, moartea, transformarea fac parte din experiența umană.
Adevărul că am nevoie să așez distanță între mine și opiniile mele, sunt doar o viziune asupra realității, nu absolutul incontestabil.
Adevărul că viața și moartea sunt în puterea limbii.
Adevărul că voi greși inevitabil.
Adevărul că este necesar să-mi asum deplin responsabilitatea pentru ce trăiesc.
Adevărul că viața este bună cu mine și mi-a dat mai multe daruri decât aș fi putut să-mi imaginez cândva.
Închei cu dulcele adevăr pe care avva Pimen îl exprimă în Patericul egiptean: „De are omul inimă, se poate mântui”.
Alina
