„Cel mai nenatural act este cel mai oribil. Este atât de nenatural ca un om să fie crud cu propriul trup, atât de nenatural ca o femeie să ucidă copilul din propriul trup. O, nu îți asurzesc urechile de un act șocant de brutal?” William Gurnall
Dr. David Ille este de 27 de ani vocea care pledează pentru viața bebelușilor din uterele mamelor.
Directorul Fundației Clinica Pro Vita a scris câteva argumente care(-i) susțin poziția pro-viață, le redau.
De ce sunt pro-viațǎ?
Pentru că nu aș putea fi altfel.
Pentru că viața este cel mai uimitor lucru, premisa fundamentală pentru orice altceva.
Dacă nu aș ști că sunt și persoane pro-moarte, aș zice: „Oare ce fel de întrebare este aceasta?” Prin natura omului te aștepți ca acesta să fie pro-viață, așa suntem construiți să fim.
Viața înseamnă bucurie, încântare, explorare, vise, speranțe, așteptări, motivație, dar și lacrimi, durere, frustrare, iar toate acestea împreună se completează reciproc, pentru a alcătui devenirea noastră. Învățăm din antiteze, din contraste: nu ai aprecia bucuria dacă nu ai ști ce este tristețea, nu ai ști ce este binele dacă nu ai fi experimentat și răul, nu ai ști ce-i viața dacă nu ai vedea ce-i moartea.
Lângă viață poți să pui bucuria, tristețea, frumosul, urâtul, arta, înțelepciunea, devenirea, dar lângă moarte poți pune doar nimicul.
A fi pro-avort înseamnă a fi pro-moarte, iar moartea nu-i altceva decât întunericul separării de Dumnezeu, Izvorul Vieții.
Este importantă acțiunea de conștientizare socială a dreptului la viață al copilului din uter?
Copilului nenăscut i se neagă nu doar dreptul la viață, dar și calitatea de ființă umană: femeia însărcinată este liberă să-și exercite dreptul la avort, în timp ce dreptul la viață al copilului din uter este negat.
Susținem dreptul femeii la avort cu argumente fără fundament științific, este nevoie să dezamorsăm aceste argumente false și păguboase și să spunem adevărul în gura mare, în piața publică.
Dreptul la avort este susținut de argumentul cum că mama are dreptul să facă ce vrea cu corpul ei, ca și cum copilul din uter este o parte a corpului ei, eu mă simt dator să spun că trăim în minciună și în sfidare flagrantă a adevărurilor științifice, nu doar morale: copilul din uterul mamei este o ființă total separată și diferită de mamă, cu alt ADN decât cel al mamei, cu altă inimă și care funcționează distinct de mamă. Ce face mama în viața uterină pentru copilul ei este că îi oferă mediu și hrană propice pentru dezvoltare, dar copilul din pântece este o ființă diferită de mamă.
Avortul nu doar că distruge copilul nevinovat, dar răneşte, adesea irecuperabil, sufletul mamei.
De ce ar vrea cineva să arunce cu moarte înspre femeile din societatea noastră, când ele ar putea să-și trăiască cu demnitate maternitatea?
În Capitolul II din „Constituția României”, numit „Drepturile și libertățile fundamentale”, primul drept este enunțat în Articolul 22 (1): „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”. Când vorbim despre drepturile femeii trebuie să ținem cont că ele nu pot exista împotriva dreptului propriului copil la viață, la integritate fizică și psihică.
Cu toate acestea, în anul 2024, Franța a devenit prima țară care a votat ca dreptul la avort să fie trecut în Constituție… și aceasta este o monstruozitate: o mamă are dreptul să-și ucidă copilul din pântece.
Orizontul moral al Europei se întunecă pe zi ce trece, trebuie să se ridice cât mai multe voci care să susțină adevărul.
Alina
