Mă gândesc în ultimul timp, mai mult decât de obicei, la profesia aceasta a mea, iubită și blamată, înger și demon, cum s-ar zice-n lirică.
Am momente în care-mi reevaluez stilul de lucru, convingerile, valorile, paradigma terapeutică și recunosc, nu-mi place mereu ce găsesc și ce simt.
În linii mari, oamenii apelează la servicii de psihoterapie pentru că au o durere sau o suferință interioară, care le afectează starea subiectivă de bine, relațiile, funcționalitatea, într-un cuvânt, viața.
Astfel, în miezul problemei, încerc să coroborez date și să înțeleg natura umană, ce face parte dintr-un aparat conceptual și real ce te copleșește prin complexitatea lui, iar atunci când consideri că ai găsit un răspuns cât de cât exhaustiv, îți bat la zăgazurile minții alte ipoteze și întrebări, însă nu ne deranjează acest fapt, pentru că așa cum scria eternul Spinoza: „Cea mai înaltă preocupare la care poate ajunge o ființă umană este să învețe din dorința de a înțelege, fiindcă să înțelegi înseamnă să fii liber”.
Lăsăm întrebările foarte grele unor minți mai dispuse să construiască și să testeze paradigme, eu vreau să vorbesc despre un răspuns parțial și incomplet pe care l-am găsit la întrebarea: de ce funcționează psihoterapia pentru clienți?
De ce în urma unui proces mediu sau de lungă durată, de regulă, clienții reclamă o stare de bine mai accentuată, creșterea abilităților sociale, abilități mai bune de rezolvarea a problemelor, abilități de reglare a emoțiilor negative și altele?
M-am întrebat aceasta nu pentru că am stofă de filosof al științei, ci pentru a vedea dacă pot fi izolate aceste mecanisme, care apoi să fie răspândite în populația generală, iar cu un proces mai simplu și mai ieftin să obținem o calitate a vieții mai bună, la mai mulți oameni. Gândesc (din fericire sau din păcate?) ca o reprezentantă a capitalismului din generația Y. 🙂
Psihoterapia funcționează pentru că în cadrul procesului există permanent un factor esențial: CO-REGLAREA.
Co-regalarea este capacitatea de a fi acceptat, înțeles, conținut verbal, nonverbal și paraverbal, în emoțiile și etapele dezvoltării tale.
Co-reglarea cuprinde intonație, afect, gesturi, prezență fizică și emoțională. Ca să ajungi un adult capabil de autoreglare este imperios necesar să fi avut un adult prezent și disponibil în dezvoltarea ta, care să fie factor de co-reglare pentru tine. În mod ideal, părinții sunt factor de co-reglare pentru noi, iar mai târziu în dezvoltare, noi învățăm autoreglarea emoțională.
Nu se întâmplă ceva magic cu tine la psihoterapie, trecutul încărcat de experiențe traumatice nu poate fi modificat, uneori nici problemele sau suferințele din prezent nu pot fi schimbate, ci pentru faptul că te afli în prezența unui adult cu un sine sănătos, co-reglator, primești factorul uman de reglare pe care nu l-ai avut până acum. Aceasta este premisa ca ulterior să înveți autoreglarea emoțională.
Cercetătorul creierului, Daniel Siegel, vorbește despre cei 4S esențiali dezvoltării sănătoase: văzut (seen), în siguranță (safe), alinat (soothed) și securizat (secure). Astfel, când cineva este lângă tine în acest mod co-reglator, când ești văzut, auzit, validat, când cineva empatizează cu tine, emoțiile tale negative scad în intensitate și povestea ta de viață are loc să se așeze.
Vindecarea emoțională nu ți-o dă psihoterapeutul, ci în spațiul co-reglator al cadrului psihoterapeutic, emoțiile au loc să se ventileze, povestea ta de viață poate fi procesată și din alte registre decât cele pe care le-ai rulat până în prezent.
Eu nu cred că rolul nostru este de a „vindeca” emoțional oameni. Noi nu conținem vindecarea, dar putem facilita procesul acesta, prin spațiul pe care-l creăm, cu sinele de adult sănătos.
Rolul psihoterapiei nu este de a te repara, rolul cărților nu este de a te schimba. Rolul psihoterapiei, al cărților, al întâlnirilor transformaționale este de a-ți pune oglinda conștientizării în față și de a decide tu ce vrei să schimbi, să faci, să modifici. Tu ești expertul în viața ta, tu îți știi valorile și aspirațiile, astfel încât să-ți înțelegi viața și să faci ceva bun cu ea.
La fel cum instrumentul principal de lucru al frizerului este foarfeca și dacă vrei să fii best in town, cum zice chinezul, trebuie să ai cel mai profesional set de foarfeci, instrumentul principal de lucru al psihoterapeutului este sinele lui de adult sănătos.
Sinele reprezintă identitatea noastră, tot ce cuprinde abilitățile, personalitatea, caracterul, rolurile sociale și profesionale, capacitatea de înțelegere a existenței, procesarea rănilor psihologice și totalitatea experiențelor trăite. Sinele este manifestarea interiorului în toate planurile din exterior.
Sinele matur, de adult, îți oferă capacitatea de a te uita la omul din fața ta, de a face o anamneză corectă și a ști care-i punctul din existență în care se află, apoi de a-l susține, ghida și a fi un element co-reglator în parcursul lui.
Ajungem la o altă discuție, și anume, hermeneutica sinelui: cum putem înțelege sinele și cum putem în calitate de psihoterapeuți să avem un sine de adult sănătos. Aici sunt alte răspunsuri, de cuprins în zece cărți, nu într-un articol, dar consider că ajungerea la maturitatea psihologică trece prin noaptea întunecată a sufletului, din care rezultă alchimia ta – o ființă trezită la viață în sufletul ei. Știm că nuferii cei mai albi cresc în mâlul cel mai adânc.
Vindecarea este în celălalt, tu nu poți produce vindecarea. Conștientizarea aceasta te duce la smerenie, ori păcatul de a fi mândru în profesia noastră este capital.
„Certitudinea e pentru curiozitate același lucru ca soarele pentru aripile lui Icar. Când una strălucește cu putere, cealaltă nu poate supraviețui. Odată cu certitudinea vine aroganța; cu aroganța orbirea; cu orbirea, întunericul; și cu întunericul mai multă certitudine”, scrie minunata Elif Shafak. Mândria este sora ignoraței, iar ignoranța aduce cu ea prostia… și de aici toate relele pământului.
Dacă ești un om dedicat ajutorării celorlalți, dacă ești un om dedicat înțelegerii naturii umane, dacă ești un om dedicat alinării suferinței, am o singură recomandare pentru tine: ai încredere în toate defileele prin care viața te duce, vei ajunge la un sine matur și sănătos. A renunța ce la vreau să devin și a mă preda cu încredere în mâinile vieții, este cel mai bun lucru pe care-l pot face.
Sămânța vindecării și a transformării se află în celălalt, însă catalizatorul vindecării poate fi găsirea iubirii, întâlnirea cu Dumnezeu, o prietenie sinceră, un labrador dulce și bun (ca al meu!), un gest transformator pentru sufletul tău, precum cel care i-a fost făcut lui Jean Valjean de episcopul Myriel, din volumele „Mizerabilii”.
Personal, consider că este cea mai emoționantă scenă citită în toata viața mea, o întâlnire pe care un fost ocnaș o are cu mila, bunătatea și iertarea, iar de acolo viața lui este transformată complet.
Urmăriți trei minute din film, care surprind episodul ce-ți provoacă fiori, prin profunzimea lui – aici.
Nimeni nu poate face vindecarea emoțională din exterior, vindecarea poate fi doar trezită, facilitată, moșită. Tu ești împuternicita vindecării, nimeni din afara ta.
La fel cum nimeni nu-ți poate oferi iubirea din exterior, iubirea se află în interiorul tău, ea este doar aprinsă de un element exterior.
La fel cum nașterea unui copil nu-ți aduce instinctul matern, ci nașterea copilului doar trezește un instinct care există în tine.
La fel vindecarea interioară este un potențial care există în tine, cineva din exterior doar te ghidează cu maturitate și înțelepciune în acest proces.
Dragă femeie, indiferent cât de multă nevoie crezi că ai de reparație și vindecare interioară, te provoc să te uiți înspre rădăcinile sănătoase și resursele care îți stau la dispoziție, te asigur că le ai, altfel nu ai fi fost în viață, aici.
Te provoc să te uiți înspre semințele sănătoase aflate în tine, care cresc în mediul potrivit, cu răbdare și iubire.
Alina
