Fiecare zi are în cuprinsul ei un set de provocări cărora trebuie să le facem față și un set de probleme cărora este necesar să le găsim soluții. În fapt, problema este o informație, depinde de noi cum o encodăm, ce semnificație îi oferim și cu ce atitudine privim la ea, iar de aici derivă o soluție eficientă sau lipsită de eficiență pentru situația noastră.
În psihologie există un întreg demers care se ocupă de rezolvarea eficientă a problemelor, pentru că majoritatea oamenilor care vin la un psiholog sau la un psihoterapeut vor să‑și rezolve una sau mai multe probleme.
În primul rând, orientareaîn rezolvarea problemelor poate fi pozitivă sau negativă. O persoană cu orientarea pozitivă asupra problemelor le evaluează ca „provocări”, crede că problemele au rezolvare, consideră că poate rezolva situația problematică și se angajează activ în acest demers.
O persoană cu orientare negativă în rezolvarea problemelor vede situațiile dificile ca amenințări, crede că nu are resursele și capacitatea necesară să facă față provocărilor și are o toleranță scăzută la frustrare, adică nu suportă să fie confruntată cu situații dificile și adoptă o atitudine de negare, evitare sau amânare în găsirea unor soluții.
De asemenea, în demersul complex al rezolvării de probleme se conturează trei stiluri prin care oamenii aleg să‑și rezolve situațiile dificile cu care se confruntă.
Stilul rațional de rezolvare de probleme se referă la folosirea abilitățiilor de a defini și formula problema clar, a genera soluții, a lua decizii și a verifica dacă soluția este eficientă.
Stilul impulsiv este definit de încercări active de rezolvare de probleme dar restrânse, impulsive, dezordonate, grăbite şi incomplete, iar stilul evitativ se evidențează prin procrastinare (amânare), pasivitate și dependenţă.
Este evident că orientarea pozitivă este de dorit când suntem confruntați cu o problemă și stilul optim de abordare al situației este cel rațional.
Câteva întrebări de care este recomandat să ținem cont când dorim implementarea unei soluții, sunt: Cum mă va afecta această soluţie (fizic, emoţional, psihologic)?, Cum se potriveşte cu celelalte scopuri şi angajamente? și Cum va afecta binele celor apropiaţi?
În încheiere, doresc să spun că nu toate problemele au soluții, ar fi utopic să credem sau să afirmăm aceasta. Există situații pe care nu le putem rezolva, iar tot ce putem face este să clarificăm aspecte periferice ale problemei principale, să ne dezvoltăm o atitudine (sau o abordare) constructivă și să facem tot posibilul să trăim cât mai bine în circumstanțele date.
Rugăciunea înțeleptului sună așa: „Doamne, dă‑mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care pot să le schimb şi înţelepciunea de a face diferenţa dintre ele.”
Photo: EyesOfClay
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.
Alina
