Mă trezesc devreme, ies la alergat, vin acasă, fac duș, pregătesc un mic dejun bogat în proteine, iar timp ce îmi scriu emoțiile și gândurile în agendă sunt copleșită de mulțumire. În dimineața aceasta simt fericirea.
O localizez în zona inimii, precum o căldură și satisfacție dincolo de cuvinte, o simt ca pe o încredere în Dumnezeu, în mine, în firul roșu care îmi călăuzește viața mai presus de planurile mele. Astăzi nu cer nimic, nu doresc ceva, nu caut răspunsuri, așa cum mintea mea face mereu, nu stabilesc relații de cauzalitate.
„Bucuria – înseamnă a fi cu adevărat prezent cu tine însuți; dar a te vedea cu adevărat actual față de tine însuți este echivalent cu acest azi, cu acest a fi la zi, a fi cu adevărat la zi. Și în aceeași măsură în care este adevărat că tu ești la zi, în aceeași măsură în care tu te simți din ce în ce mai deplin actual față de tine însuți în a fi la zi, în aceeași măsură va înceta să mai existe pentru tine ziua de mâine, ziua nenorocirilor. Bucuria este timpul prezent punând tot accentul pe structura timpului prezent”, notează filosoful danez Soren Kierkegaard.
Ce este bun și frumos în viața mea reprezintă darurile lui Dumnezeu pentru care nu am nici un merit. Sunt copleșită, uimită, zdrobită de bunătatea lui Dumnezeu față de mine, știu că în El se află o dragoste completă față de mine, care întrece orice imaginație și sunt încrezătoare că orice se întâmplă în viața mea El este în control.
Zi de zi, prin natura profesiei, mă confrunt cu suferința emoțională, caut originea ei, explicații și resorturi pentru a o diminua, eradica sau măcar înțelege, însă acum totul e complet.
Poți gusta bucuria din durere, poți să guști clipe de fericire în tot răul, „din bube, mucegaiuri și noroi”, așa cum admite Tudor Arghezi, înmuguresc și cresc lucruri bune, deseori.
În frică, anxietate și incertitudine este prezentă convingerea că Dumnezeu conduce istoria și existența ta măruntă. E o bucurie și pace mai presus de ce pot exprima cuvintele, este o tânjire după înțelegerea lui Dumnezeu, care îți oferă culoare și rost. E stabilitate și coerență într-o lume ale cărei valori se desfac sub ochii noștri, poate prea indiferenți.
După ce trăiesc fericirea mă smeresc în fața ei, știu că atâția oameni nu o trăiesc în acest moment, mă preocup să nu fiu arogantă sau ostentativă, ci mesajul pe care doresc să-l transmit este că speranța și bucuria există dincolo de zbatere, dincolo de acest puzzle ciudat, numit existență, pe care deseori nu îl înțelegem.
Știu că viitorul meu (și al tău) este în mâna lui Dumnezeu.
Știu că finalul vieții mele (și al vieții tale) este în mâna lui Dumnezeu.
Am încredere că dacă ești pe Terra, binecuvântată cu viață și discernământ, ai un rost și un înțeles în lume.
Comparația ucide bucuria. Drama și victimizarea sunt lanțuri grele ce ne țin închistați în nefericire. Judecata, critica, condamnarea, răutatea, lipsa introspecției și ignoranța legată de bunăstarea sufletului sunt bariere în a înțelege viața și a te bucura de ea… dar este drumul tău spre a te descoperi și înțelege, nimeni nu poate face munca interioară în locu-ți.
La mine vindecarea interioară nu a fost cu „sclipici și unicorni”, ci a venit cu siguranța calmă și caldă a sufletului că sunt în regulă, că nu a fost vreodată ceva greșit cu mine, cu nevoile mele, cu personalitatea mea, cu sensibilitatea mea, cu unicitatea mea, cu feminitatea mea. Sunt în regulă, sunt vie, sunt completă.
Mama și tata au făcut o treabă minunată prin conceperea și creșterea mea. Aceastǎ convingere a aşezat pace în sistemul meu nervos: sunt suficientă, nu am nimic de dovedit sau demonstrat, nu trebuie să am o misiune de îndeplinit: a trăi viața este însăși scopul ei.
Ce libertate!
Astăzi simt și trăiesc că darul cel mai de preț este pacea de a fi bine cu tine, pacea de a fi bine cu Dumnezeu, pacea de a fi autentic, pacea care vine din modul în care gândești, vorbești și trăiești, pacea de a viețui în armonie cu semenii tăi, împăcarea de a face tot ce știi mai bine acum, aici, astăzi.
Alina
