Îmi educ sufletul și mintea să-L caute pe Dumnezeu, să-L vadă în aspectele mărunte ale vieții, precum și în cele semnificative.
Îl văd pe Dumnezeu în țesătura existenței care ți se deschide înainte orizont cu orizont, treptat. La 20 de ani nu-ți imaginezi măcar cum îți va arăta viața la 30 de ani, ce bogăție de culori, arome, experiențe, ce mare e această lume, cât de infimă e perspectiva ta, ce defileuri ale vieții ai de traversat… și Doamne, câte te mai așteaptă încă, câte de învățat, explorat, schimbat.
Îl văd pe Dumnezeu în soare, în frumusețea naturii și a toamnei de afară.
Îl văd pe Dumnezeu în realitatea de a fi vie, este cel mai de preț cadou, știu și simt că fiecare zi este un privilegiu pentru mine.
Îl văd pe Dumnezeu în dragul de celălalt, în emoții pozitive, ca bucuria, satisfacția, împlinirea, fericirea. Îl văd pe Dumnezeu și în emoții negative, ca tristețea, supărarea, indignarea, nervozitatea, pentru că ele îmi arată că am provocări și le pot depăși.
Îl văd pe Dumnezeu în inocența copiilor, în ochii blânzi ce caută acceptare și modele.
Îl văd pe Dumnezeu în rostirea adevărului, indiferent de costuri. Adevărul trăit și rostit este cea mai puternică forță de schimbare a relațiilor și a fiecărui domeniu din viața ta. Testează pe propria piele a sufletului. 🙂
Îl văd pe Dumnezeu în drăgălășenia labradorului meu, care-mi topește inima în moduri pe care nu le-am anticipat.
Îl văd pe Dumnezeu în modul unic în care-mi poartă de grijă, văd bunătatea și călăuzirea Lui, cum continuă să fie alături de mine în fiecare zi, fără excepție.
Îl văd pe Dumnezeu în inima bună a oamenilor de lângă mine, în inițiative umanitare, în preocuparea altruistă pentru semeni.
Îl văd pe Dumnezeu în părinții care își cresc copiii într-o manieră responsabilă, cu valori sănătoase, cu blândețe, fără violență fizică, verbală, emoțională, spirituală.
Îl văd pe Dumnezeu în oamenii care încearcă să trăiască în integritate, în fiecare domeniu al vieții.
Îl văd pe Dumnezeu în durere și suferință, ele ne modelează sufletul și îl fac receptiv la nevoile celuilalt.
Îl văd pe Dumnezeu în literatură, cu fiecare scriitor care descoperă o altă fațetă a lumii interioare și exterioare, prin complexitatea personajelor și a situațiilor construite, ca episcopul Myriel, de exemplu, din Mizerabilii, de Victor Hugo, care afirmă: „Să nu ne temem niciodată de hoţi şi ucigaşi. Acestea sunt numai primejdiile din afară, primejdiile mărunte. Să ne temem de noi înşine. Prejudecăţile: iată hoţii; viciile: iată ucigaşii! Primejdiile mari sunt înlăuntrul nostru. Ceea ce ne ameninţă viaţa nu are nici o importanţă. Să nu ne gândim decât la ceea ce ne ameninţă sufletul“.
Îl văd pe Dumnezeu în cei care mă înconjoară, familia mea, pentru că ne-am construit împreună, ca într-o țesătură unică. Simt mulțumire când știu că toți suntem una, facem parte dintr-o rețea interconectată, venim în viața celorlalți cu un scop, ei vin în viața noastră cu un scop, iar împreună ne dezvoltăm, accesăm experiențe și construim conexiune emoțională. Nu putem merge mai departe dacă nu avem mâini întinse în spate, oameni care ne iubesc și pe care îi iubim, în orice circumstanțe.
Prețuiesc oamenii care există în viața mea, inclusiv pe cei care nu mai sunt acum.
Îl văd pe Dumnezeu peste tot în jurul meu, întreaga existență vorbește cu claritate despre El.
Alina
