Etica în practica psihologiei

Etica este știința care se ocupă cu studierea binelui și răului în diverse situații și contexte particulare, care se află la granița dintre bine și rău și pentru care nu există reguli sau legi clare, astfel încât să știm cum să acționăm.

Psihologul în activitatea lui este necesar să țină cont de principiile și standardele enunțate în Codul etic, pe care este necesar să-l cunoască și respecte, mai ales. În mod cert, necunoașterea Codului etic nu te scutește de consecințele încălcării lui.

Principiul general după care ne conducem atunci când vine vorba de abordarea unei situații nedefinite clar în Codul etic este cel al minimalizării consecințelor negative și maximizarea beneficiilor pe termen scurt sau lung pentru client.

Scriu acest articol pentru cei care nu activează în domeniul psihologiei și ar fi indicat să cunoască câteva aspecte importante, astfel încât să se evite situațiile de exploatare și manipulare.

În practica psihologiei există patru mari principii după care ne ghidăm, le voi aborda pe rând și voi puncta aspectele esențiale pe care este necesar să le știm.

Principiul respectării drepturilor și demnității persoanei face referire la faptul că orice om are o valoare intrinsecă care trebuie respectată, indiferent de rasă, statut social și economic, sex sau religie. Aici amintesc importanța respectării confidențialității și semnarea unui acord clar în acest sens.

Confidențialitate care poate fi încălcată în câteva situații speciale: există riscul să-ți faci rău ție sau altor persoane, ori există un decret legal care cere dezvăluirea anumitor informații din terapie în contexte specifice.

Principiul competenței reglementează faptul că psihologul sau psihoterapeutul la ale cărui servicii apelați trebuie să dovedească pregătirea lui prin atestate și diplome recunoscute, având obligația să vă informeze în legătură cu specializările și limitele profesionale pe care le are, iar în caz de atingere a lor să vă îndrume spre alt specialist sau coleg.

Principiul responsabilității sociale și profesionale se referă, printre altele, la faptul că onorariul se stabilește de la bun început, neacceptându-se favoruri, cadouri sau „atenții” extra.

Principiul integrității profesionale reglementează faptul că: „Psihologii nu se vor angaja în comportamente de defăimare sau de abuz (fizic, sexual, emoțional, verbal sau spiritual) față de persoanele cu care vin în contact în timpul activității lor profesionale. Psihologii vor evita relațiile extraprofesionale cu clienții lor. Aceste relații scad distanța profesională necesară și pot conduce la conflict de interese sau abuz. Psihologii nu se vor angaja în relații sexuale cu clienții lor”.

Desigur, există și situații aflate la limita dintre bine și rău, în acest caz psihologul trebuie să țină cont de implicații, context și principiile generale ale Codului deontologic, dar și de judecata clinică pe care o are pentru a lua cea mai bună decizie.

Am amintit doar câteva dintre aspectele sensibile ale relației psiholog – client, pe care este necesar să le cunoaștem pentru a semnala organelor competente (Colegiul Psihologilor) orice situație care încalcă aceste prevederi.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.

Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
You May Also Like

Cum tolerăm stresul

Termenul „stres” a devenit foarte folosit în societatea noastră și desemnează aproape orice situație, justificată sau nu, care ne provoacă emoțional, fizic sau mintal. Stresul este, de fapt, reacția organismului…
View Post