Îndrăznește să-ți pierzi viața

În tinerețe vrem să câștigăm viața. Știm că avem o singură fisă și dorim să o investim cu maxim de profit. Cea mai bună profesie, cea mai bună relație, bani, opulență, vacanțe, putere, influență, sănătate, frumusețe, achiziții – totul la superlativ, am doar o singură viață. 

Văd stilul acesta de gândire la tinerii cu care lucrez și mulți ani de zile l-am identificat la mine, până câteva pierderi m-au făcut să realizez că nu controlez nimic esențial, în fond. 

În adolescență și studenție cunoașterea era idolul meu și mă cuprindea disperarea la gândul că nu-mi ajunge timpul pentru a ști tot despre lume, oameni, locuri.

După studii m-am convins că nici o sută de vieți nu m-ar ajuta să asimilez totul şi m-am axat pe experiențe, a fost o decizie conștientă și lucidă – vreau să testez ce nu am testat după ce mi-am pierdut anii în cărți și minte. Acum aș da tot ce știu pentru jumătate din ce ignor. 

Toboganul experiențelor nu are sfârșit, la fel ca cel al cunoașterii, desigur, doar că e o idee mai alunecos. Însă ai o singură viață, vrei să trăiești tot ce-ți oferă, mai ales când ești tânăr. 

Mă uit la frații mei mai mici și gândesc aproape la fel ca mine acum mulți ani, vor să-și investească viața în cel mai bun mod, să ia cele mai bune decizii din prima, să nu piardă timp și energie cu greșeli, să straight to the point, cum se zice. 

Ultimele zile m-am gândit la cuvintele din Evanghelii: „Oricine va voi să-și scape viața o va pierde”. 

Toată viața m-am străduit să-mi scap viața, să o câștig, ca să realizez că înțelepciunea înseamnă a te lăsa în curgerea vieții, chiar dacă pierzi de multe ori. 

În realitatea societății capitaliste am dori să monetizăm și respirația, dacă s-ar putea. Orice interacțiune, prietenie sau gest are în spate gândul unui potențial favor, câștig sau capital de imagine.

Ce risipă de viață, îmi vine să spun! Ce superficial, lipsit de etică, suflet sau naturalețe! 

Ai nevoie să te împrietenești cu ideea pierderii vieții, dacă dorești să o câștigi. Să te oprești din calcule. Să fii deplin împăcat cu gândul și realitatea că vei pierde bani, energie, resurse, timp, dar vei îndeplini scopul de bază al vieții: maturizarea. Pentru că dacă nu te maturizezi, costurile vor fi mai mari decât îți poți imagina acum.  

Renunță la lacomia rezultatelor imediate. 

Renunță la calculele ce țin de capitalul tău de imagine. 

Renunță la a încerca să pui viața în cutiuțe, amplitudinea și complexitatea ei sunt mai vaste decât poți cuprinde cu mintea-ți limitată.  

Suntem infanți emoțional dacă considerăm că viața este bună sau rea. Sute de mii de zile nu pot fi doar bune sau doar rele. Gândirea în alb și negru nu se aplică la vastul câmp al trăirii.

Existența va fi cu de toate: cu bune și rele, cu emoții pozitive și emoții negative, cu împliniri și frustrări, cu reușite și eșecuri, cu relații care vor înflori și relații care se vor ofili, cu luni mai prospere financiar și cu luni mai austere, cu câștiguri neașteptate și cheltuieli neprevăzute, cu surprize plăcute și evenimente neplăcute, cu plăcere și durere, cu pasiune și apatie, cu lacrimi de tristețe și lacrimi de bucurie.

Relaxează-te, viața nu va fi bună sau rea, ci va fi cu de toate, iar acest fapt este fabulos și liniștitor. 

Nu mai cred că există ani buni și ani răi, toți anii sunt buni, pentru că i-am primit ca dar din partea lui Dumnezeu și datoria noastră este să-i trăim, așa cum vin, cu toate câte vin, cu clipe bune și clipe grele. Dacă te uiți în urmă, vezi cu claritate că anii trecuți nu au fost buni sau răi, ci au fost ani cu de toate.

Toți anii care ne-au fost dați sunt buni, cum am putea avea aroganța să căutăm „calul de căpătat” în gură, să blamăm viața, să ne supărăm că nu ne dă ce vrem, cum vrem, când vrem.

Toți anii sunt buni, când sufletul tău este deschis spre a înțelege că tot ce ți se întâmplă este spre maturizarea ta emoțională, relațională, intelectuală și, mai ales, spirituală.