Este salutară preocuparea noastră tot mai vizibilă și accentuată în aceste timpuri pentru sănătatea mintală, atât în ceea ce privește prevenția tulburărilor psihice, cât și în menținerea unei stări de bine ridicate și a satisfacției în viață.
Să stabilim de la început: sănătatea psihică (și fizică, desigur) e responsabilitatea ta. La sfârșitul vieții vei fi propria ta creație, iar orice schimbare începe asumându-ți responsabilitatea totală pentru ceea ce ești și vei deveni. Aici există și excepții, mă refer la cazurile în care afecțiunile mintale și fizice sunt ereditare, determinate de anomalii genetice sau accidente.
Modul fascinant în care suntem proiectați, nu doar fizic, ci și psihic, ne provoacă la uimire și mirare: suntem mai frumoși decât ne imaginăm și mai plini de potențial decât îndrăznim să credem, suntem uluitori de puternici în anumite situații ale vieții și deosebit de fragili în altele, avem puncte tari și călcâie a lui Ahile, slăbiciuni, avem mecanisme de apărare pe care le folosim în mod inconștient și strategii de rezistență în fața stresului absolut fabuloase, avem bucurii și răni adânci, un mozaic de trăiri și afecte, suntem conduși de vise și planuri, iubim într-un mod unic, simțim într-un mod unic.
Dar ne cunoaștem pe noi cu adevărat, suntem administratori ai psihicului nostru?
Avem idee cum ne influențează zilnic ceea ce simțim, vorbim și gândim?
Suntem victime sau regizori în propria viață?
Din copilărie am învățat să ne facem igiena corporală zilnică: duș, spălat pe dinți și pe mâini, dar avem idee cum să facem curățenie în mintea noastră?
Suntem fascinați de lumea 3D și de aparatura inteligentă, dar nu suntem interesați și fascinați de viața care pulsează în noi. Trăim superficial, fără analiză de sine și introspecție, ca apoi să ne mirăm că perpetuăm comportamente și atitudini care ne aduc în același punct de suferință și regret.
Știm să lucrăm cu aparatură de ultimă generație, să navigăm pe internet, să găsim orice informație în timp record, dar nu știm să navigăm în apele emoțiilor noastre fluctuante și ne scufundam cu ușurință.
Avem sisteme de siguranță pentru casele noastre, dar nu avem protecție psihică împotriva gândurilor obsesive care rulează continuu în interiorul nostru.
În trecut, prădătorii se aflau în exterior, astăzi, cei mai agresivi prădători se află în interior, în mintea noastră: anxietatea, atenția excesivă acordată părerilor celorlalți despre noi, sentimente de nihilism, vinovăție, rușine, nesiguranță, obsesii, mânie, auto-critică excesivă, reproșuri, gânduri distructive pe care le ruminam, teama de viitor, așteptări neîmplinite, nevoia compulsivă de a cumpăra și alți „prădători” psihici care sug seva vieții și a energiei din noi. E mai ușor să îmblânzim lei, tigri și șerpi decât să ne îmblânzim mintea.
Din acest punct de vedere, ne aflăm în epoca de piatră: nu știm să recunoaștem și să reciclăm minți închise, consumiste, anxioase, cu prejudecăți și autoritare.
Soluții la îndemână: arta întrebării și analiza critică
Psihiatrul Augusto Cury propune două instrumente pentru a reseta mintea noastră la nivel profund: un șoc filozofic și un șoc psihologic, respectiv arta întrebării și arta analizei critice.
Arta întrebării se referă la faptul că în fiecare zi e necesar să ne punem întrebări în legătură cu tot ce ne controlează. Fără a ne pune întrebări devenim pasivi și fragili înlăuntrul nostru, în fața dictaturii gândurilor morbide și disfuncționale, a comportamentelor distructive și relațiilor care ne fac rău.
Strigă fără glas, protestează, interoghează și evaluează critic ceea ce ți se întâmplă, astfel găsești răspunsuri la dilemele tale și eviți să faci repetitiv același set de greșeli.
Analiza critică se referă la faptul că în fiecare zi avem nevoie de un șoc psihologic; în tăcerea minții noastre e necesar să cântărim, să analizăm și să respingem tot ceea ce ne controlează în mod nociv sau dăunător. Să devenim conștienți de ceea ce ne face rău, indiferent că e vorba de relații, persoane, substanțe sau contexte. Este necesar să facem masă rotundă cu eșecul: să-l dezbatem, analizăm, integrăm și acceptăm, să înțelegem ce rol au avut respectivele experiențe în viața noastră.
Nu e drept să fim supuși și docili acolo unde ar trebui să fim stăpâni, în mintea noastră: dialoghează cu tine, nu te abandona, nu fugi de aspectele din tine care te macină sau preocupă excesiv, stai față în față cu ele și dezbate-le.
Prin arta întrebării și analizei critice, toate paradigmele iraționale, gândurile disfuncționale și dogmele existențiale care te sabotează, vor trece printr-un șoc de administrare și vor fi filtrate de către vocea rațiunii, îți vei da seama ce anume îți face bine și ce anume îți face rău. Punându-ți întrebări și analizându-ți critic viața, devii mai flexibil și deschis în fața unor variante mai sănătoase de gândire și comportament.
Pe măsură ce începi să cunoști complexitatea umană, ajungi să devii mai bun și tolerant, în primul rând cu tine, înțelegi rațiunea din spatele acțiunilor, te oprești din a declanșa vântul rece al criticii și judecății, iar compasiunea începe să-și facă loc în emoțiile și acțiunile tale.
Te provoc să folosești aceste două instrumente, arta întrebării și arta analizei critice, pentru a te bucura de o minte sănătoasă și o viață fericită!
*Articol scris în parteneriat cu psihoterapeut Stela Manda.
Alina
