Două organe din interiorul corpului uman mă fascinează: inima și creierul.
Despre inimă, un chirurg cardiovascular spunea: „După mai bine de 60 de ani de medicină, tot nu contenesc să rămân uimit în fața acestui organ micuț. Cât un pumn, șade acolo în miezul făpturii noastre și nu se oprește niciodată. Atât de simplă, dar atât de complexă și atât de cu desăvârșire necunoscută.” Inima omului este remarcabilă. Pompează de peste o sută de mii de ori pe zi fără să se oprească, servind drept pâlnie pentru mii de litri de lichid revărsați spre tot organismul.
Creierul este cel mai complex sistem organic din Univers, locul unde sunt stocate amintirile, gândurile, visele și planurile noastre, un organ studiat intens şi, cu toate acestea, rămâne un mister pentru cercetători sub multe aspecte. El este organul care ne distinge din miliardele de oameni și, totuși, dacă am pune două creiere unul lângă altul, diferențele ar fi insesizabile. Nici cel mai grozav computer nu se apropie de complexitatea creierului, care poate asimila două milioane de biți într-o secundă!
Impulsul nervos către și de la creier are o viteză de 274 km/h?!
„Avem în medie trei trilioane de celule în corpul nostru. Fiecare celulă funcționează ca o uzină de energie independentă. Numai în creier există între 86 și 100 de miliarde de neuroni pentru a comanda funcțiile corpului și pentru a oferi suport capacității de a gândi, de a deveni conștient de sine, de a dori, interpreta sau visa”, scrie psihiatrul Augusto Cury.
Căutăm cu abnegație miracole, revelații, însă pentru a vedea o minune nu trebuie decât să ne uităm la corpul nostru cu admirație şi recunoştinţă, căci cele şapte minuni ale lumii sunt insignifiante pe lângă minunea aceasta.
Vindecarea emoțională și fizică are loc abia atunci când începem să ne simțim bine în corpul nostru, să-l privim ca pe o ,,casă” pe care este necesar să o îngrijim zi de zi, să fim atenţi la gânduri și emoții, la câtă hrană vie consumăm, cât de tonice sunt relațiile din viața noastră, în ce măsură trăim în acord cu valorile în care credem.
Măsura sănătății nu e dată doar de niște parametri fiziologici optimi, ci și de vitalitatea cu care ne trăim viața.
Anul acesta pandemic ne-a răpit multe din bucuriile cu care am fost obișnuiți și pe care le-am văzut ca normale până acum, iar cel mai mult ne-a afectat izolarea socială, ale cărei efecte sunt investigate prin studii longitudinale și transversale de mult timp, dintre care amintesc trăirea de emoții negative disfuncționale ca furia, depresia, anxietatea și lipsa sensului.
Spiritualitatea este o sursă puternică de reziliență şi în care oamenii se regăsesc, mai ales în timpuri dificile, deoarece psihicul are nevoie de predictibilitate, iar valorile spirituale nu se schimbă niciodată.
Ne putem găsi liniștea în rugăciune, meditație, mers la biserică, implicare în acțiuni caritabile.
Nu trebuie să cunoaştem totul, să fim într-un continuu proces de bifare a obiectivelor, să alergăm neîncetat după mai mult sau mai bine, ci să trăim acum, aici, deplin, conștient, mulțumitor pentru oportunitatea de a fi vii.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.
Alina
