La finalul unei zile provocatoare m-am întrebat care a fost cel mai marcant eveniment al anului 2024 pentru mine. Răspunsul a venit instant: marșul Pro Viață, din Cluj-Napoca, din 25 mai, indiscutabil, a fost unul dintre cele mai emoționante momente ale anului pentru mine. În ziua aceea le-am și scris unor prieteni și cunoștințe cu o brumă de influență în orașul Sibiu că acest marș este necesar să-l (re)facem și la Sibiu.
A fost prima participare la un marș pro viață și îmi doresc să marcheze începutul unui lung șir de marșuri pro viață la care voi participa. Până anul acesta nici prin gând nu mi-ar fi trecut să particip la o astfel de inițiativă, direcția mea pro alegere era clară: corpul tău, deciziile tale, calculele tale, punct. Acum, când mă gândesc la nebunia minții mele, mă trec fiori reci.
O clientă mi-a spus într-un context despre o colegă de-a ei, ginecolog, care la mormântul tatălui ei și-a promis că nu va mai face avorturi. Mi-am dorit să vorbesc cu ea, să văd ce s-a modificat în sufletul ei, pentru că și în cazul meu, paradoxal, moartea tatălui meu iubit, m-a întors cu fața înspre viață.
Am luat legătura cu ea, este medic specialist în obstetrică-ginecologie și i-am adresat trei întrebări la care a avut amabilitatea să-mi răspundă: Eu susțin că viața are valoare și trebuie protejată încǎ de la concepție, cum vezi tu lucrurile?, Ştiu cǎ la mormântul tatălui tău ți-ai promis cǎ nu vei mai face avorturi. Ce s-a schimbat în acele momente în sufletul tău?, Ai un mesaj pentru o mamǎ care îşi dorește să renunțe la sarcină?
Mi-a răspuns cu vulnerabilitate, redau răspunsurile ei.
Eu susțin că viața are valoare și trebuie protejată încǎ de la concepție, cum vezi tu lucrurile?
Viața contează din momentul în care ea apare. Din clipa în care acel embrion de 6 milimetrii are activitate cardiacă. Din punctul meu de vedere, sarcina prin definiție, indiferent că este vorba despre trimestrul I sau trimestrul III necesită aceeași grijă și atenție. Le mai spuneam pacientelor că „bebele” (embrionul) din burtică este ca și copilul de acasă. Unele au ținut cont de asta și au renunțat la ideea de avort, altele nu. Pentru foarte multe este important dacă doare procedura, durerea fizică.
Ştiu cǎ la mormântul tatălui tău ți-ai promis cǎ nu vei mai face avorturi. Ce s-a schimbat în acele momente în sufletul tău?
În acel moment de cumpănă și de mare încercare din viața mea, timpul cumva s-a oprit. Am conștientizat toată alergarea și forfota în care ne zbatem zi de zi și mi-a apărut brusc un gând: „De ce fac eu avorturi? Hai să îmi promit mie și tatălui meu că nu mai fac”. Nu aș putea spune că acest gând a venit din vreun sentiment de vinovăție. Pur și simplu a venit. Este un sentiment foarte ciudat să consimți cu cineva la acest gest. Pacienta vine, își „rezolvă problema” și pleacă. Pentru foarte multe, avortul reprezintă o metodă contraceptivă. Nu au, din păcate, resentimente. Pentru mine, personal, nu a fost la fel. Mă gândeam după la chestia asta, ba chiar am avut și coșmaruri. Știu că sună ciudat, dar ultima pacientă pe care am chiuretat-o a fost chiar cumnata mea. După aproximativ un an a născut un băiețel pe care a vrut să i-l botez. Și da… mai există un aspect. Nu sunt o persoana credincioasă, dar mereu am simțit că nu sunt singură nici în sala de operații, nici în sala de nașteri, ci o forță divină, Dumnezeu, este mereu cu mine. L-am chemat de multe ori în gând, în situații limită și a fost mereu acolo. De ce să Îl dezamăgesc, consimțind cu aceste femei? Multe dintre ele nici nu știu ce fac… veneau la cabinet complet nepregătite, că așa le-a spus vecina, că și ea a făcut și nu a pățit nimic. De când am renunțat sunt mult mai bine, din toate punctele de vedere. Am cazuri frumoase, chiar și la cele cu probleme, soluțiile apar mult mai repede și mai ușor. În ideea acesta, că lucrurile îți merg mult mai bine după ce renunți să mai faci avorturi, m-ar susține multe, foarte multe colege/colegi.
Ai un mesaj pentru o mamǎ care îşi dorește să renunțe la sarcină?
Mesajul meu pentru o „mamă” care dorește să renunțe la sarcină:
- Dacă este vorba despre un avort terapeutic (fătul a fost diagnosticat cu o patologie incompatibilă cu viața), aș putea înțelege, dar tot nu i-aș face eu procedura, ci aș trimite mai departe.
- Dacă avortul este moft: nu este momentul, s-a întâmplat etc, încerc să consiliez pacienta, să îi explic că sunt asociații care i-ar putea oferi sprijin; chiar eu i-aș putea oferi sprijin prin monitorizarea sarcinii pro bono. Sunt proiecte pentru paciente din medii defavorizate care beneficiază de analize gratuite în toate cele trei trisemestre și ecografii. Trebuie doar să vrei.
Iar cu aceasta închei: deși suntem ființe raționale, cu drepturi, știm ce vrem, ce este de făcut, putem discerne între bine și rău, există o forță superioară gândirii noastre care ne întinde o mână și ne dă posibilitatea să alegem corect. Știința și rațiunea cunosc limite și ar fi multe exemple legate de acest subiect…
Am rugat-o apoi pe clienta mea, medic și ea, care interacționează cu femei ce aleg să avorteze, ce mesaj le-ar transmite, în calitate de medic, dar și în calitate de femeie care își dorește o sarcină de mult timp.
Cu sensibilitate, a răspuns: „În calitate de medic i-aș spune să se gândească bine ce vrea să facă, pentru că încă din ziua 21 inimioara fătului începe să bată și este o crimă. Să se gândească că este posibil să nu mai poată avea altă șansă de a rămâne însărcinată și Dumnezeu i-a trimis acest dar, acest suflet, cu un scop. I-aș menționa și faptul că am în rândul pacientelor mele multe femei care nu pot să conceapă un copil și să se pună în locul lor, să își imagineze ce simt ele și ce bucurie ar simți dacă ar vedea două liniuțe pe un test de sarcină.
În calitate de femeie, o femeie care nu poate concepe un copil, i-aș spune durerea din sufletul meu, sentimentul de neputință, de invidie bună când văd o mămică cu un bebeluș, de gol în suflet, faptul că uneori mă simt pedepsită de Dumnezeu prin infertilitate. I-aș explica durerea pe care o simt în fiecare lună, în ziua când îmi vine menstruația… și nu este vorba despre durerea fizică, este vorba de durerea sufletească, de neputința, care uneori pur și simplu mă face să vreau să urlu. I-aș arăta un calcul al costurilor testelor de sarcină ultrarapide pe care le efectuez lunar, în speranța și cu nerăbdarea de a mai aștepta menstruația, de a vedea 2 liniuțe”.
Te chem să-ți deschizi sufletul pentru a vedea valoarea vieții, te chem să onorezi viața pe care ai primit-o de la înaintașii tăi.
Mi-aș dori să nu treci prin moartea cuiva iubit ca să te întorci cu fața spre viață, mi-aș dori să nu-ți pierzi sănătatea, ca să vezi valoarea vieții, mi-aș dori să nu rămâi fără nimic material, ca să-ți dai seama că viața e dincolo de orice posesiune.
Dragă om, femeie sau bărbat, ai primit viața ca dar de la Dumnezeu, prin părinții tăi, la fel cum tu ai primit viața, datoria mea și a ta este să protejăm și să dăm viața mai departe, să facem ceva bun cu această valoare infinită pe care am primit-o fără vreun merit, dar cu un scop general și individual.
Să consideri că poți construi o viață bună, împlinită, prosperă pe avort, pe crimă, este lipsit de logica elementară a legilor vieții, e absurd.
Trezirea sufletului meu a fost un proces mai zdrobitor decât aș putea să-ți descriu în cuvinte, dar aș mai trece prin el dacă la sfârșit găsesc eliberarea și răspunsurile sufletului pe care le-am aflat.
Acum, declar și susțin prețiozitatea vieții, ca dar a lui Dumnezeu, din ziua concepției și până la moarte.
Acum, sunt de partea vieții cu fiecare gând, cu fiecare respirație, cu fiecare intenție a sufletului.
Acum, sunt în slujba vieții fizice, emoționale și spirituale, în toate zilele mele.
* Dacă te confrunți cu o criză de sarcină, la Fundația Clinica Pro Vita găsești consiliere și ajutor de toate tipurile, dacă te confrunți cu efecte psihologice după avort, găsești consiliere post avort.
Alina
