Mi s-a făcut dor de o narațiune bine scrisă, după ce m-am săturat să citesc doar cărți de specialitate. Așa am găsit, deloc întâmplător, cartea „Cele 40 de legi ale iubirii”, scrisă de Elif Shafak.
Narațiunea este o poveste în ramă, care se petrece în Orient, anii 1252-1248 și SUA, anii 2008-2009.
Cartea este o călătorie spirituală și înfățișează diverse tipologii umane, tipare de gândire și acțiune, prezentate cu o profunzime care dovedește cunoașterea naturii umane și, bineînțeles, talentul autoarei.
De-a lungul întâmplărilor, personajul central al cărții, Shams din Tabriz, enunța câte una dintre cele 40 de legi ale iubirii, în contexte potrivite întâmplărilor și personajelor.
Aceste legi au fost ca niște principii spirituale care existau în sufletul meu, le știam intuitiv, iar atunci când le-am citit a fost ca și cum un eu superior îmi citește gândurile. Pe tot parcursul cărții îmi spuneam: „Dar eu știu asta, am descoperit-o atunci. Adevărul ăsta e scris mai bine decât aș fi putut eu să-l exprim vreodată.”
Am legat această carte de anul 2021, pentru că a fost anul cel mai bogat în experiențe pentru mine, pe plan interior și exterior, a fost anul în care am trăit aproape fiecare lege din cele pe care le redau mai jos:
Legea 1: Felul în care îl vedem pe Dumnezeu oglindește limpede felul în care ne vedem pe noi înșine. Dacă El trezește în mintea noastră mai cu seamă frică și vinovăție, înseamnă că înlăuntrul nostru mustesc prea multă frică și vinovăție. Dacă îl vedem pe Dumnezeu plin de iubire și îndurare, așa suntem și noi. Cum suntem noi, așa îl vedem pe celălalt. Plin de iubire și îndurare sau cu frică și vinovăție.
Legea 2: Calea către Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului. Fă-ți din inimă cel dintâi sfetnic! Nu din cuget. Întâmpină, înfruntă și în cele din urmă biruiește-ți egoul cu inima.
Legea 3: Pe Dumnezeu să nu îl cauți în biserică, ci în inima ta.
Legea 4: Mintea și iubirea sunt făcute din materiale diferite. Mintea leagă, iubirea dezleagă. Mintea nu se sfărâmă, dar iubirea da. Însă comorile sunt ascunse între ruine.
Legea 5: Când pășește pe tărâmul iubirii, așa cum știm, limba devine învechită. Pe tărâmul iubirii, ce nu poate fi spus prin cuvinte poate fi priceput prin tăcere.
Legea 6: Singurătatea înseamnă să fii singur fără să te simți însingurat. E bine să găsești o ființă omenească care va fi oglinda ta. Numai în inima acelei ființe te vei vedea cu adevărat.
Legea 7: Nu deznădăjdui niciodată, chiar și atunci când toate ușile rămân închise. Să fii recunoscător și pentru ce nu ai primit, nu numai pentru ce ți s-a dat.
Legea 8: Răbdarea înseamnă să crezi în dezlegarea unei întâmplări. Să te uiți la ghimpe și să vezi trandafirul, să privești noaptea și să vezi răsăritul de ziuă.
Legea 9: Iubirea nu poate fi lămurită, doar trăită. Iubirea nu poate fi lămurită și totuși lămurește totul.
Legea 10: Oriunde te-ai îndrepta, prefă fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înăuntrul tău, vei colinda în întreaga lume.
Legea 11: Ca un nou „Eu” să se nască, este nevoie de greutăți, exact ca la nașterea unui copil. Și iubirea se desăvârșește tot prin durere.
Legea 12: Căutarea Iubirii te schimbă. Nu e nici un căutător printre cei ce pornesc în căutarea Iubirii care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.
Legea 13: Învățătorii adevărați sunt străvezii, nu umblă după putere, nu așteaptă supunere deplină, te ajută sa-ți cercetezi și să-ți prețuiești eul lăuntric.
Legea 14: Nu te împotrivi prefacerilor. Nu te îngrijora că traiul îți este întors pe dos. De unde știi că fața cu care te-ai obișnuit e mai bună decât cea ce va să vină?
Legea 15: Fiecare făptură este o lucrare în desfășurare care se apropie de desăvârșire. Omenirea este un meșteșug migălos de scriere frumoasă și iscusită, în care orice punct e la fel de însemnat pentru întreg.
Legea 16: Este mult mai simplu să iubești un Dumnezeu fără greșeală și mult mai greu să îți iubești semenul plin de cusururi și metehne.
Legea 17: Adevărată murdărie este cea lăuntrică. Cealalată se spală. Un singur soi de murdărie nu poate fi curățat cu apă limpede, iar aceea e urma urii și a patimii ce-ți întinează sufletul. Adevărata murdărie este cea lăuntrică. Poți să cureți trupul prin înfrânare și post, dar inima ți-o cureți numai cu iubire.
Legea 18: Lumea este cuprinsă într-o singură făptură omenească – tu. Tot ce disprețuiești în afară, se află înlăuntrul tău. Diavolul nu este în afară, ci înăuntru. Când te cunoști pe tine, îl cunoști pe Dumnezeu.
Legea 19: Dacă vrei să schimbi felul în care se poartă ceilalți cu tine, poate ar fi bine să schimbi felul în care te porți tu cu tine. Până nu te iubești tu cu adevărat, nu ai cum să fii iubit. Fii recunoscător pentru orice ghimpe aruncat în drum, e semn că vei fi potopit curând de o ploaie de trandafiri.
Legea 20: Pasul întâi al drumului este partea cea mai grea. Apoi, lasă-l să-și urmeze cursul firesc și să vină de la sine. Nu te lăsa dus de curgere, fii tu însuți curgerea.
Legea 21: Nu sunt două inimi la fel. Ține seama de deosebiri și nu băga altora în cap gândurile tale.
Legea 22: În tot ceea ce facem, inimile noastre au însemnătate. Când privești la cineva, ține amândoi ochii închiși și deschide-l pe cel care vede în interior.
Legea 23: Viața este un împrumut trecător. Ferește-te să te înclini în vreo parte, căci îți vei zdruncina echilibrul interior.
Legea 24: Cade în sarcina noastră să descoperim Dumnezeul dinlăuntrul nostru și să trăim după îndrumarea lui.
Legea 25: Iadul și raiul sunt acum și aici. Sunt cuprinse înlăuntrul clipei de acum. Când ne îndrăgostim, ne înălțăm în Rai. Când urâm, ne rostogolim în iad.
Legea 26: Lumea asta e ca un munte înzăpezit care îți face vorbele să răsune îndelung. Orice spui, bun sau rău, se va întoarce într-un fel sau altul la tine. Prin urmare, dacă cineva nutrește gânduri urâte despre tine, să spui vorbe la fel de urâte despre el nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Vei fi prins într-un cerc de rea-voință fără ieșire. În loc să faci asta, patruzeci de zile și nopți spune și gândește numai lucruri frumoase despre acel om. Totul va fi altfel la capătul celor patruzeci de zile pentru că tu vei fi altfel pe dinăuntru.
Legea 27: Lumea e o singură ființă legată printr-un păienjeniș de cuvinte. Fii atent ce vorbe îți ies pe gură pentru că ele nu pier, ci sunt veșnic păstrate și se întorc la noi la vremea cuvenită. Bucuria unui singur om îi va face pe toți să zâmbească, iar durerea unui singur om îi va răni pe toți.
Legea 28: Trecutul e o tălmăcire, viitorul e o amăgire. Dacă vrei să cunoști lumea, scoate-ți din cap trecutul și viitorul. Rămâi în clipa de acum. Veșnicia nu e un timp nemărginit, ci doar lipsa oricărui timp.
Legea 29: Soarta nu înseamnă că viața a fost hotărâtă dinainte. Soarta este treapta pe care îți cânți melodia prin prinosul pe care îl aduci la muzica lumii. Nu poți schimba lăuta, dar ține numai de tine cât de bine cânți.
Legea 30: Nu împărți vina cu nimeni. Cum pot exista “alții” când nu există mai întâi un „eu”?
Legea 31: Dacă vrei să-ți întărești credința, trebuie să-ți înmoi inima. Pentru ca să-ți fie credința tare ca piatra, inima trebuie să-ți fie moale ca pana. Prin boală, nenorocire, pierdere sau frică, într-un fel sau altul, suntem cu toții puși față în față cu întâmplări care ne învață să devenim mai puțin haini și cârtitori și mai miloși și măriminoși. Însă unii dintre noi învață lecția și izbutesc să devină mai blânzi, pe când alții sfârșesc prin a deveni mai cruzi ca înainte. Singura cale de-a ne apropia de Adevăr este aceea de-a ne lărgi inima cât să încapă în ea întreaga omenire și să mai fie încă loc pentru iubire.
Legea 32: Nimic n-ar trebui să stea între tine și Dumnezeu. Nici imamii, nici preoții, nici rabinii sau oricare păzitori ai cârmuirii spirituale și religioase. Nici învățătorii spirituali, nici măcar credința ta. Crede în lucrurile pe care le prețuiești și în legile tale, dar nu le înstăpâni peste alții. Dacă frângi întruna inimile oamenilor, orice îndatorire religioasă pe care o îndeplinești nu slujește la nimic. Ține-te departe de toate soiurile de idoli, fiindcă îți vor încețoșa vederea. Află Adevărul, dar ai grijă să nu-ți faci un idol din adevărurile tale.
Legea 33: Toți se zbat să ajungă undeva, să devină cineva, ca apoi să lase totul în urmă după moarte. Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca numărul zero. Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea dinăuntru ne ține în picioare. În același fel, nu ceea ce năzuim ne face să mergem mai departe, ci înțelegerea nimicniciei.
Legea 34: Supunerea nu înseamnă să fii slab sau nepăsător. Nu duce nici la predestinare, nici la renunțare. Tocmai dimpotrivă. Adevărata putere stă în supunere – o putere ce vine dinăuntru. Cei care se supun naturii vieții vor trăi liniștiți, chiar și când întreaga lume va trece din tulburare în tulburare.
Legea 35: Nu asemănările ne împing înainte în lumea asta, ci contrariile care se află în interiorul fiecăruia dintre noi. De aceea, credinciosul trebuie să întâlnească necredinciosul care sălășluiește în el, iar necredinciosul trebuie să-l cunoască pe credinciosul dinlăuntrul lui.
Legea 36: Lumea asta este clădită pe temeiul înrâuririi. Nici un gram de bunătate sau de răutate nu va rămâne nerăsplătit. Nu-ți fie frică de înșelăciuni sau șiretlicuri. Universul e cel mai mare urzitor, le va întoarce celui care le-a făcut. Nu mișcă nici o frunză fără știrea lui.
Legea 37: Dumnezeu e un ceasornicar migălos. Ordinea Lui e atât de precisă, încât orice lucru de pe pământ se întâmplă la timpul lui. Nici o clipă mai târziu, nici o clipă mai devreme. Este un ceasornic care funcționează precis. Pentru fiecare există un timp când să iubească și un timp când să moară.
Legea 38: Niciodată nu e prea târziu să te întrebi dacă ești pregătit să schimbi viața pe care o trăiești. Dacă o singură zi este la fel ca cea dinainte, este păcat. Există o singură cale de a renaște. Să mori înainte de moarte.
Legea 39: Nimic nu rămâne la fel pe lumea aceasta și nimic nu se schimbă vreodată cu adevărat. Pentru orice hoț, dar și pentru orice om cinstit care pleacă de pe lumea aceasta, se naște unul nou.
Legea 40: O viață fără iubire este lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană ori apuseană. Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur şi simplu. Iubirea este apa vieții, iar cel ce iubește este un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubește apa.
Alina
