Patru activități de dezvoltare socio-emoțională pentru copii

O provocare tot mai des întâlnită printre părinți este aceea legată de alegerea activităților pe care le-ar putea face împreună cu copilul/copiii, ca alternativă mai sănătoasă la timpul petrecut de aceștia în fața mijloacelor multimedia: telefon, tabletă, computer, televizor, consolă de jocuri etc.

Întrebarea este în ce activități pot fi atrași copiii, astfel încât să fie deconectați de la tehnologie și să le placă în același timp?

Înainte de toate, este important de precizat faptul că angajarea în ac­ti­vități este o expresie a dorinței copilului de conectare, iar accesul la tehnologie îi oferă acest lucru foarte simplu; fie se joacă în rețea diverse jocuri cu parteneri cu care ajunge să dezvolte relații de prietenie virtuală, fie vizionează animații, seriale sau filme. În ambele situații, copilul sau adolescentul experimentează o fărâmă de conectare, deși este virtuală.

Uneori, în căutare de „liniște” acasă, pă­rin­ții le permit copiilor să se joace pe calculator, dar foarte devreme vor observa că este totuși necesar să găsească alternative de petrecere a timpului liber, deoarece efectele pot fi extrem de nocive. O consecință gravă a timpu­lui îndelungat în fața computerului, a tabletei etc. este aceea că îngreunează capacitatea copilului de socializare.

Lumea reală nu oferă aceeași gamă de stimuli atractivi, agresivi și rapizi ca lumea virtuală, care oferă un alt tip de excitare neuronală. Socializarea și relațiile din viața reală nu se construiesc atât de rapid și ușor.

Educarea competențelor emoționale și sociale cât mai timpuriu contribuie la prevenirea instalării tulburărilor emoționale, acolo unde sunt identificați factori de risc familiali sau sociali. Totodată, cultivarea acestor deprinderi sociale sunt folosite în intervențiile de specialitate, unde există dificultăți de adaptare și întârzieri în dezvoltare.

De menționat este faptul că aceste competențe evoluează treptat, pe măsura dezvoltării cognitive și fizice, iar achiziția lor este relaționată pozitiv cu adaptabilitatea într-un grup, starea de bine și succesul școlar. Prin urmare, avem tot interesul să ne dorim achiziția lor în spectrul de abilități al copiilor noștri.

Competențele sociale și emoționale

Competențele sociale și emoționale sunt deprinderi de viață care ajută la o mai bună interacționare cu cei din jur. Te ajută să te integrezi într-un grup, să-ți faci prieteni, să ai relații mai bune. Între aceste deprinderi se regăsesc empatia, sociabilitatea, automotivația, perseverența, autocunoașterea, autocontrolul.

Să le luăm pe rând:

Empatia presupune să poți înțelege emoțiile celuilalt și să poți participa activ la ajutarea lui când se află în dificultăți sau provocări, pe scurt spus, să înțelegi nevoile celuilalt.

Sociabilitatea este acea abilitate de a exercita influență în grupul de prieteni, de a fi persuasiv, de a construi legături cu oamenii, de a negocia și lucra în echipă pentru atingerea unui scop comun, adică flexibilitate socială.

Automotivația este abilitatea de a-ți stabili obiective și de a le îndeplini, dorința interioară de a fi mai bun, de a accepta provocări, de a-ți atinge potențialul.

Perseverența este tăria de a nu renunța, în ciuda dificultăților, și de a găsi calea optimă pentru a rezolva o problemă.

Autocunoașterea sau conștiința de sine este reflectată de cât de bine ne cunoaștem pe noi înșine, prin prisma punctelor slabe și tari. Este o imagine de sine sănătoasă.

Autocontrolul este abilitatea de a ne gestiona emoțiile, impulsurile și comportamentul, de a ne asuma răspunderea pentru faptele noastre și deschiderea pentru respectarea regulilor.

Tehnici de consolidare a relației părinte-copil

O primă activitate de dezvoltare socio-emoțională se numește „Termometrul emo­țiilor” și are scopul de a construi împreună cu copilul un instrument, un „termometru” care să îl ajute să exprime la ce intensitate este emoția lor negativă (furia, în special) la un moment dat și să găsească alternative sănătoase de răspuns în locul strigătelor, cuvintelor urâte sau al trântitului ușilor.

Astfel, se desenează un termometru cu trei niveluri exprimate prin culorile verde, galben și roșu. Culoarea roșie este cea care exprimă nivelul maxim de intensitate al emoției. Atunci când experimentăm cu putere o emoție negativă, este necesar să ne oprim. STOP spune și culoarea roșie a semaforului. Oprește-te, respiră adânc și numără până la 10. Culoarea galbenă înseamnă să exprimăm problema și ceea ce simțim împreună cu copilul, să ne gândim la consecințele faptelor noastre și să ne utilizăm creativitatea în găsirea soluției la problema cu care ne confruntăm. Culoarea verde înseamnă să acționezi, să încerci planul cel mai bun. Termometrul poate fi lipit într-un loc vizibil și aceste abilități pot fi exersate ori de câte ori situația emoțională o impune.

O altă activitate care vizează exprimarea fricii la copii se numește „Balaurul fricii”. Împreună cu copilul desenăm pe o coală A3 un balaur sau o arătare hidoasă, putem lăsa creativitatea să se manifeste. În jurul balaurului lipim cu postit-uri toate fricile pe care copilul le are: de întuneric, apă, înălțime, moarte, note mici, eșec etc. Este important ca el să exprime cât mai multe dintre fricile pe care le are. După ce acestea au fost lipite în jurul balaurului, copilul își imaginează că el este cavalerul care va trebui să se lupte cu balaurul care se hrănește din fricile lui: Ce arme are?, Ce variante poate găsi pentru a-l învinge? La final, aducem în discuție toate lucrurile pe care „balaurul fricii” ne împiedică să le facem și ce alternative găsim pentru a ne depăși fricile.

Un alt joc vizează explorarea sentimentului de tristețe, „Norii și soarele”. Dacă copilul este trist, desenăm o planșă cu mai mulți nori, iar el va avea sarcina de a umple norii cu gândurile care îi trec prin minte chiar în acele momente și emoția care le însoțește. Norii pot fi perso­na­lizați sub forma unor fețe care exprimă cel mai bine emoțiile trăite. Ceea ce accentuăm după ce realizăm desenul este că la fel ca norii care trec pe cer și după aceea apare soarele, așa se întâmplă și cu emoțiile negative pe care le experimentăm uneori: ele trec, însă gândurile care le însoțesc sunt importante și modul în care le exprimăm.

Următorul exercițiu poate fi făcut cu copii de vârstă școlară mijlocie (adolescenți), când găsim un moment prielnic de apropiere și sinceritate. Exercițiul are scopul de a-l ajuta pe adolescent să-și găsească valorile și să acționeze conform lui în diverse situații. Se iau următoarele valori din „Testul Valorilor”, elaborat de Robert Dils și Peter Senge: responsabilitate, aventură, înțelepciune, frumusețe, liniște sufletească, competență, familie, ordine, libertate, pace, adevăr, prietenie, armonie interioară, puritate, autocunoaștere, putere, recunoaștere, bani, respect de sine, loialitate, feminitate, masculinitate, educație, natură, onoare, bucurie, sănătate, bunăstare, dezvoltare personală, dragoste, afecțiune, hobby-uri, religie, in­de­pen­dență.

Din această listă de valori, adolescentul are sarcina de a alege zece cele mai importante pentru el. După ce le-a selectat, este necesar să renunțe la șapte dintre ele.

Ultimele trei rămase reprezintă valorile care îl caracterizează și după care își conduce viața. O ultimă sarcină pe care o are este aceea de a scrie în dreptul celor trei valori cât timp le acordă în fiecare zi. Dacă unitatea de timp alocată celor trei valori este semnificativă, atunci el își trăiește viața în conformitate cu valorile pe care le are. În caz contrar, poate fi îndrumat să identifice acțiuni concrete care să-l ajute să-și trăiască viața în acord cu valorile despre care declară că îl caracterizează.

Vă încurajez să inițiați diverse jocuri cu copiii, în toate momentele, fie ele fericite sau tensionate, pentru că jocul îmbunătățește creativitatea, consolidează relațiile și construiește momente memorabile, un capital semnificativ pentru toată viața.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.