Sistemul nostru psihic nu este întotdeauna pregătit pentru numeroasele și diversele solicitări ale lumii contemporane, care depășesc, deseori, capacitatea noastră de a le gestiona corespunzător.
Conform studiilor, cei mai predispuși la a dezvolta sindromul burnout, denumit și sindromul „arderii emoționale”, sunt oamenii ambițioși, motivați și inteligenți, care lucrează peste program, până la nivelul la care viața personală le este afectată.
Termenul de burnout este introdus în psihologie de J.H. Freudenberger (1974) din nevoia de a sesiza uzura şi epuizarea fizică şi psihică datorate solicitării excesive a energiei, forţelor sau resurselor individuale, care determină o scădere a întregului potenţial de acţiune.
Provenienţa noţiunii este de origine tehnică, fiind preluată din industria aerospaţială, unde desemnează epuizarea prea rapidă a carburantului unei rachete, având drept urmări supraîncărcarea şi distrugerea ei.
Ulterior, Christine Maslach şi Susan E. Jackson (1981) oferă un model al burnoutului bazat pe triada epuizare emoţională, depersonalizare şi reducerea realizărilor profesionale şi accentuează natura psihologică a sindromului, mai degrabă decât importanţa mediului fizic, după cum se consemnează în Revista de psihologie românească, din anul 2010.
După Freudenberger și Richelson, „arderea emoțională este o stare de epuizare fizică și emoțională, care rezultă din condițiile de muncă și din tendința de a realiza unele așteptări nerealiste, impuse de sine sau de valorile societății, fiind denumită și «boala luptătorului».
Incidența burnoutului în întreaga lume crește alarmant, fapt ce impune studierea factorilor determinanți în apariția sindromului și modalități de prevenție.
Printre factorii ce contribuie la instalarea burnoutului se regăsesc nivelul scăzut al satisfacției în muncă, așteptările ridicate din mediu, ritmul inconstant al muncii, solicitările numeroase, lucrul care presupune interacțiune directă cu oamenii, nivelul ridicat și constant de responsabilitate.
Ca manifestări de natură somatică se remarcă durerile de cap, dureri lombare, amețelile, tensiunea arterială și dureri musculare.
Manifestările psihice sunt: incapacitatea de concentrare, dificultatea trezitului din pat dimineața, dificultăți în luarea deciziilor, sentimentul de a fi mereu la limită, presiunea greu de controlat, ruminații (combustie internă).
Înainte de stabilirea diagnosticului de burnout sunt necesare investigații fizice pentru a elimina cauzele de natură fiziologică ale simptomelor.
Ce putem face pentru a preveni sindromul burnout?
Sunt câteva principii simple care pot face diferența în modul de gestionare a situațiilor stresante. În primul rând, prioritizarea sarcinilor și solicitarea de ajutor, apoi renunțarea la așteptările foarte mari ce cauzează frustrări.
La fel de importante sunt: practicarea unui sport, exercițiile fizice, masajul, activitățile relaxante și concediile, căci reduc nivelul de stres, dar și conștientizarea faptului că există o problemă și acceptarea acesteia.
Nu în ultimul rând, este necesară apelarea la ajutorul unui specialist pentru ieșirea din situația de criză, iar persoana în cauză să gestioneze eficient situațiile problematice viitoare.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.
Alina
