Săptămâna trecută am împlinit 28 de ani, iar în aceea zi, în natură, noaptea, în cort, am știut că vreau să scriu despre cea mai importantă lecție pe care am învățat-o până acum și relația cu identitățile ce coabitează (aproape) pașnic în mine.
Parcă mereu am simțit că în mine sunt mai multe Alina: Domnișoara Conservatoare crescută într-un mediu religios, respectuoasă și binevoitoare, are principii solide, certitudini, e așezată și cuminte, „fată bună”, ar spune bunica.
Domnișoara Rebelă dorește aventură, adrenalină, e exuberantă, testează, e vie, tonică, luptă cu status quo-ul, nu-i pasă de consecințe (mereu) sau părerea oamenilor, dorește să fie remarcată (dar nu prea mult), feminină, pe alocuri seducătoare, aici e partea din ea care la 19 ani și-a deschis un blog în care a început să vorbească despre subiecte neobișnuite, e „neastâmpărată”, ar spune bunica, „e timpul să te așezi la casa ta”, ar mai adăuga ea.
Domnișoara Căutare e într-o fâțâială continuă să-și găsească, exact în acest moment, locul într-un univers infinit – paradoxal, ea e într-o continuă mișcare, dar vrea un loc stabil. Apoi, în ea, zămislesc toate căutările posibile: a lui Dumnezeu, a drumului ei personal, profesional, social, relațional, e plină de întrebări și pusă pe citit, mereu cu o întrebare stringentă în minte, mereu cu un proiect în desfășurare, e „neliniștită” ar spune bunica.
Domnișoara Visătoare… ei bine, aici e o întreagă epopee cu oameni cunoscuți pe care nu-i vede pe stradă sau lucruri evidente care-i scapă observației din mediul înconjurător, doar pentru că este pierdută (sau găsită?) în lumea ideilor, a justiției sociale, a planurilor legate de locurile pe care dorește să le viziteze, a gândurilor, sau pur și simplu își relaxează neuronii într-un loc crepuscular, ruptă de realitatea înconjurătoare. Are alături de biroul ei un panou al viselor de 1,2 metrii pe 90 de centimetrii, cu zeci de poze legate de cum vede viața ei ideală, cu natură, labradori, muncă cu sens, ski, alergat, comunitate. „Coboară cu picioarele pe pământ, dar nu uita să-ți aduci și capul”, ar spune bunica.
Domnișoara Practică are grijă de ea și de cine mai poate pe lângă ea, plătește taxe la stat, are asigurare de viață și sănătate, camera într-o ordine aproape maniacală, documentele puse în dosare și folii, are grijă să facă sport, să-și îndeplinească responsabilitățile, se descurcă în situații complicate, ia decizii raționale, bazate pe logică, calculează cauze și efecte, urăște să piardă timpul, de parcă ar fi într-o relație de dușmănie cu el, își ia suplimentele, nu pierde nopțile, doarme la ore rezonabile, își face analizele anuale, e fată „de nădejde”, ar spune bunica.
Uneori, complexitatea coabitează pașnic în mine, mai ales atunci când îi culeg roadele plăcute, dar alteori mă simt provocată, obosită, înfricoșată de complexitate. Pare ca o haină care mă strânge și pe care aș lepăda-o cu bucurie, pentru cea mai mediocră viață în gândire și simțire.
Smerenia în fiecare ecuație a vieții – cea mai importantă lecție
Întreaga săptămână m-am gândit la faptul că viața are un singur scop declarat: să-ți arate care este locul tău într-un univers infinit și sub toate formele îți predă lecția smereniei. Rând pe rând, te dezbracă de straturile superficialității și chiar dacă acum ai totul, vine vremea când o să pierzi totul. În tinerețe ești puternic, sănătos, viguros, frumos, plin de planuri și dorințe, care pot fi bune în esență, însă este doar o chestiune de timp până când vei îmbătrâni și renunța rând pe rând la frumusețe, un corp viguros și putere – viața îți predă continuu lecția smereniei.
Aceasta este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o până la 28 de ani.
Consideri că deții certitudini în materie de viață, îți reamintesc că sunt milioane de contexte și variabile genetice, de mediu, contextuale, care îți pot da în fiecare secundă calculele peste cap.
Consideri că opiniile tale religioase sunt absolutul, doar ca să-ți dai seama că viziunea mediului tău e reducționistă și, pe alocuri, puerilă. Creștinismul este o religie estimată la aproximativ 2 miliarde de adepți, dintr-o populație cu 9 miliarde, iar cele 2 miliarde de adepți sunt împărțiți în mii de orientări religioase, fiecare având pretenția că deține adevărul în chestiuni pur interpretabile.
Sunt adepta spiritualității, valorilor, principiilor și a unui scop în viață, însă faptul de a-ți cunoaște locul într-un univers infinit este lecția pe care viața ne-o oferă zi de zi, dacă avem ochi să o vedem și smerenie să o trăim până în adâncul celulelor noastre.
Privește natura: schimbarea este singura constantă. Privește evoluția ta ca individ: schimbarea, încă de când te-ai născut, este constanta parcursului tău. Flexibilitatea în gândire, deschiderea în fața vieții, curajul de a-ți pune întrebări, atitudinea de non-judecată și smerenie… sunt ingrediente necesare pentru a înțelege acest fapt complex, existența.
M-am întrebat apoi cum pot avea grijă de ce am și răspunsul pe care l-am găsit e acesta: cu smerenie. Așa cum un grădinar întreține constant o grădină, o udă, plantează, curăță, la fel ție, ca și mie, ne-au fost încredințate anumite daruri, abilități, un nivel de carismă, o putere de influență, dar avem și slăbiciuni, provocări, ca într-un echilibru fin. Oricât de impecabil vezi un om din exterior, să știi că are domenii vulnerabile în viața lui, toți avem. Fie că este vorba de un domeniu emoțional, cognitiv, relațional sau care ține de controlul impulsurilor.
Ai grijă de grădina ta, de emoțiile tale, sufletul tău, veghează asupra alegerilor tale. Fii smerit, pentru că dacă tu nu cultivi în mod conștient această calitate în tine, vei fi adus de viață în acel punct al zdrobirii, să recunoști care ți-e locul în lumea largă și lumea ta micuță.
Inclusiv iubirea poate fi trăită tot în smerenie, scriitorul român Liviu Rebreanu a scris cuvinte de o profunzime extraordinară: „O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite! Astăzi însă ştiu şi înţeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată… Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea. Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii”.
Iubirea e un râu în care te scalzi după ce ai mers o zi prin arșiță toridă și nu-ți lasă segment din corp netrezit la viață.
Aș spune că, între identitatea noastră (sau micile identități care o cuprind pe cea principală), smerenia și iubirea sunt lecțiile cele mai importante ale vieții.
Alina
