Sintagma „secolul vitezei” este poate un clișeu, însă, dacă ne-am opri măcar puțin să o analizăm, ne-am da seama cât de mult exprimă realitatea prezentă. Ultimele luni ne-au încetinit într-un fel sau altul alergarea frenetică în care eram angajați, dar, cu toate acestea, rapiditatea cu care datele din jurul nostru se schimbă și nevoia creierului de a se adapta acestei realități indică cât de actuală este această expresie. Să nu uităm că zilele noastre au sfârșit, de aceea să nu neglijăm a le trăi după un set de valori, cu intenție și bucurie.

Da, am petrecut mai mult timp cu familia, nu am călătorit atât de mult și atât de departe, însă grijile legate de viitor sau starea de sănătate s-au înmulțit, iar responsabilitatea pentru viața noastră a crescut, prin adoptarea comportamentelor de protecție. Sărim de la un stimul la altul și de la o informație la alta, deoarece creierul nu are energia să prelucreze fiecare informație în profunzime, pentru că o alta este deja gata de a fi auzită sau văzută.

În trecut, modul de transmitere a infor­ma­țiilor era mai lent, la fel ca ritmul vieții: când redactai o scrisoare în care transmiteai infor­mații sau emoții, procesul era îndelung: cumpărai plicuri și timbre, o scriai, o puneai la poștă, așteptai răspunsul cu nerăbdare, apoi citeai conținutul pe îndelete de cel puțin câteva ori.

Lucrurile se întâmplau într-un anumit ritm astfel că informația avea timp să fie procesată și asimilată. Astăzi trimitem un mesaj, iar peste câteva secunde primim răspunsul. Trimitem mesaje cu mare încărcătură emo­țională, iar celălalt ne răspunde instant, însă cât a perceput în profunzime creierul mesajul, vedem cu claritate în superficialitatea relațiilor de astăzi.

Am intrat în ultima lună a anului 2020 și, prin excelență, luna decembrie este numită luna bilanțurilor, a introspecției. În această perioadă ne dedicăm un timp în care vedem în ce mod s-au scurs zilele pentru noi, ce obiective ne-am atins și cum arată relațiile noastre.

Am făcut bine, atât cât a ținut de noi?

Suntem împliniți?

Trăim cu intenție sau lăsăm viața să curgă în virtutea inerției?

În Psalmul 90 scrie: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”.

Câteva reguli

Viața este un capital finit, căci într-o zi se va termina. Nu dispunem de zile la nesfârșit, iar a le trăi după un set de valori, cu intenție și bucurie, sunt aspecte pe care nu ar trebui să le neglijăm. O carte care aduce în atenție standarde și un trăi potrivit, nu ca victime în propria viață, este volumul intitulat „12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru” al psihologului canadian Jordan Peterson, considerat un fenomen online.

Conferințele pe care le susține pe propriul canal Youtube sunt vizualizate de zeci de milioane de oameni, fiind fascinante prin faptul că explică concepte complexe, făcând analogii istorice, din literatura universală, neuroștiințe, filozofie, anecdote și arată aplicabilitatea lor în situații concrete de viață.

Când auzim de reguli avem impresia că ele sunt construite pentru a ne restrânge libertatea și nu pentru a ne proteja sau oferi câteva jaloane printre care să ne desfășurăm activitatea. Regulile pentru viață sunt, în fond, indicatoare care ne vorbesc despre ce valori ne propulsează spre atingerea țintelor noastre și vin ca un ajutor mult așteptat de către cei care au nevoie de un ghid în a-și organiza viața și acțiunile.

Cele 12 reguli de viață enunțate de Jordan Peterson sunt: Stai drept și trage umerii înapoi; ai responsabilitatea de a te ajuta, comportă-te ca atare; împrieteniți-vă cu cei care vă doresc numai binele; compară-te cu cel ce erai tu în trecut, nu cu altcineva din prezent; nu-ți lăsa copiii să-ți facă lucruri care te vor enerva; fă-ți ordine în propria casă înainte de a judeca lumea; concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante, și nu pe plăcerile imediate; spune adevărul sau, cel puțin, nu minți; pornește de la premisa că s-ar putea ca persoana pe care o asculți să știe ceva ce tu nu știi; fii precis în exprimare; renunțați la excesul de protecție și siguranță pe care dorim să-l oferim copilului; este important să fim buni.

„Preia responsabilitatea propriei stări de bine, încearcă să-ți apropii familia, încearcă să servești comunitatea. Caută adevărul. Aceasta este temelia pe care să-ți clădești viața în așa fel încât să faci față dificultăților vieții”, scrie Jordan Peterson în cartea sa.

Calea spre fericire: relațiile interumane

Relațiile împlinitoare sunt o continuă căutare a sufletului nostru. În cadrul relațiilor ne dezvoltăm și ne vindecăm rănile neiubirii încă din copilărie. Însă pentru a ajunge acolo, este necesar să înțelegem că dragostea nu înseamnă control, șantaj, manipulare sau concurență.

Dragostea e compusă din cel mai profund respect și admirație pentru ființa umană, în toată complexitatea ei. Iubirea înseamnă libertate în exprimare și în modul de a fi, autenticitate și acceptare necondiționată.

Acesta este un mod de gândire care se educă, o atitudine care se formează în timp, prin autoeducație și introspecție. Dacă, însă, nu-ți vei vindeca rănile emoționale, îl vei târî și pe cel de langă tine, care te iubește și îți vrea binele, în peștera ta emoțională.

Oricât de mult te-ar iubi un om, la un moment dat capacitatea lui de toleranță scade și pleacă sau stă și e nefericit sau sunteți doi străini.

Fă-ți curajul de a te lăsa vulnerabil, vorbește despre temerile tale, limitările, convingerile interioare și exterioare, povestea ta, regretele pe care le ai. Putem să ne vindecăm de neiubire atunci când o primim și vedem în ochii celuilalt, iar acest proces este favorizat de deschiderea inimii.

Emoțiile negative intense pe care le simți, fricile, retragerea sau defensiva, supracompensarea sau manipularea sunt mesagerii nevoilor tale neîndeplinite. Aceste mecanisme de apărare sunt „protectorii” tăi în încercarea de a te feri de respingere, rușine, frica de a nu fi iubit sau acceptat. Nu ucide mesagerul, ci invită-l la „masa rotundă” pentru a înțelege originea emoțiilor și comportamentelor tale.

Perpetuăm ani de zile o serie de modele emoționale pe care nu le înțelegem, dar nu avem exercițiul privirii cu atenție și integritate la motivațiile noastre adânci, la originile problemelor noastre. Fiecare răspuns se află în noi, dacă avem tăria să punem întrebările potrivite și dificile.

Purtăm ani de zile convingeri și credințe disfuncționale în care nu am văzut valoare în noi, nu am crezut că merităm iubirea sau fericirea, iar deciziile noastre au reflectat aceasta.

Cuvintele au putere. Puterea de a te transforma, puterea de a te ridica, puterea de a-ți oferi ție speranță și celui de lângă tine. Doctor Ina Bylock a lucrat cu bolnavii în fază terminală și în cărțile ei, foarte populare, a scris cele mai frecvente cuvinte pe care le spun bolnavii pe patul de moarte. Declarațiile lor sunt: „Iartă-mă; Te iert; Mulțumesc; Te iubesc”. Aceste cuvinte schimbă relații. Începe prin a ți le spune ție în fiecare zi, deoarece ele îți pot schimba viața.

Acest sfârșit de an este o bună oportunitate de autoevaluare și schimbare. Cu toții suntem pe acest drum numit viață.

Îți doresc curaj și putere să privești înspre adâncul ființei tale și să iei cele mai bune decizii!

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.