Fiecare zi încheiată vine cu o contabilitate la care ieșim pe plus sau pe minus, de cele mai multe ori pe minus, dacă ne permitem să fim suficient de onești cu noi. La sfârșitul zilei, când tragem linie, deseori ieșim pe deficit, ne reproșăm diverse, suntem nemulțumiți de calitatea vieții și a interacțiunilor pe care le-am avut pe parcursul zilei: „am ridicat tonul la copil; am pierdut vremea pe rețelele de socializare; am ratat un termen-limită; am uitat că e ziua prietenei mele; am mințit, deși contravine principiilor mele”. Totuşi, greşeala reprezintă doar un moment, o zi din călătoria numită viaţă, şi nu un verdict sau o destinaţie.
Adesea ne blamăm de parcă fiecare zi ar fi o destinație, iar la finalul ei dăm verdictul bun sau rău, satisfăcător sau nesatisfăcător, suficient sau insuficient, alb sau negru. După numeroase momente în care mă dojeneam, mi-am dat seama că am nevoie de o schimbare de paradigmă, şi anume să privesc fiecare zi ca pe o călătorie, şi nu ca pe o destinație.
Iar dacă ziua de astăzi, luna sau anul nu au fost așa cum le-am creionat în mintea mea, este absolut în regulă. Mâine continui călătoria aceasta, numită viață, într-un mod mai înțelept.
Dacă greșești din nou, e doar un moment, o zi din călătorie, nu un verdict. Mâine ai ocazia să faci lucrurile diferit. Ești într-un proces, pe un drum, iar dacă ai înțelege puterea acestui proces şi nu te-ai focaliza pe destinație, calitatea vieții ar arăta diferit în multe domenii.
De exemplu, în cazul relațiilor, este nevoie să înțelegem că o relație fericită nu este o destinație, ci este vorba despre ceea ce fac astăzi, mâine, peste o lună, peste zece ani. Constanța atitudinii, a obiceiurilor, a stilului de comunicare mă face să privesc retrospectiv și să trag concluzia că sunt într-o relație împlinitoare. Dar nu este vorba despre un punct de bifat, ci despre o călătorie a devenirii, cu momente unice și regrete, cu zâmbet și lacrimi, cu suișuri și coborâșuri.
Dau alt exemplu, al alimentației, unde este necesar să înțelegem că scopul nu este de a avea un număr de kilograme sau procent de masă musculară, ci de a implementa zilnic un stil de viață sustenabil, prin urmare, este vorba despre o călătorie zi de zi, nu o destinație.
Curajul de a fi un om bun
Psihoterapeutul Menis Yousry susţine că „munca cu noi înșine nu se încheie niciodată. Destinația nu există. Există doar desfășurarea posibilităților și aflarea modului în care ne putem iubi pe noi înșine”.
Poate că ziua de astăzi este extrem de grea pentru tine, însă nu este nicidecum o destinație, ci doar o zi din călătoria în care ești angajat. Linia EKG-ului este oscilantă în sus și în jos, iar această mișcare continuă înseamnă viaţă.
La fel este și cu zilele noastre: unele sunt mai bune, altele groaznice, altele rele, altele excepționale. Și este în regulă. Ești viu, înveți, te dezvolți, progresezi.
Oricât de dură este viața cu tine în aceste momente, este doar o etapă din călătorie, nu o destinație. Ai greșit față de cineva, ți-ai încălcat principiile, ai făcut lucruri de care ți-e rușine, nu este un verdict pentru personalitatea ta, ci este un moment din călătoria numită viață. Pe acest drum ne schimbăm, renunțăm și o luăm de la capăt mereu. Desigur, este nevoie de curaj pentru a vedea ce anume ai greșit și să te schimbi, la fel cum este nevoie de vitejie pentru a începe fiecare zi cu intenția de a fi un om mai bun.
Noi suntem ființe ciclice, în continuă schimbare și acest lucru este minunat.
Poți arde podurile de astăzi pentru a-ți lumina calea de mâine, de aceea fii blând cu tine, astăzi este doar o zi, o parte din călătorie, nu destinația. Viața nu se încadrează în funcţie de circumstanță în alb și negru, ci este compusă din multe nuanțe.
Datoria noastră este să facem în fiecare moment tot ce ține de noi pentru a face binele, a trăi în acord cu valorile noastre și a construi mereu prin acțiunile pe care le facem. Este iluzoriu să considerăm că putem schimba lumea, dar putem avea un impact pozitiv acolo unde suntem, cu resursele de care dispunem.
Te încurajez să nu iei binele pe care îl trăiești ca pe ceva care ți se cuvine, ci să fii recunoscător în fiecare moment pentru darurile primite. Te încurajez să pui mai înainte calităţile partenerului de viaţă, şi nu defectele, gândindu-te la virtuţile pe care le are, la modul cum s-a schimbat de când vă cunoaşteţi.
O viață trăită fără introspecție ne conduce spre aceleași greșeli, iar apoi blamăm „soarta” sau „lipsa de noroc”, când de fapt e vorba despre aceleași tipare și convingeri care ne conduc spre nefericire, sabotare, durere.
De asemenea, ai grijă față de tine. De ce? Pentru că nu poți oferi altora din capacitățile tale într-un mod sănătos, dacă nu ai grijă în primul rând de tine. Personal consider că este important să avem un reper în dezvoltarea și devenirea noastră, un set de convingeri și comportamente funcționale care să ne consolideze relațiile și să ne ajute să trăim împliniți.
Ce înseamnă stima de sine
În cartea „Imperfecți, liberi și fericiți”, Christophe Andre descrie stima de sine şi ce înseamnă ea. „Stima de sine înseamnă că sunt capabil de următoarele: să spun ce gândesc; să fac ce vreau; să insist când mă lovesc de o dificultate; să nu îmi fie rușine să renunț; să nu mă las păcălit de publicitate, modă sau curente de opinie care vor să mă facă să cred că nu sunt o persoană cum trebuie dacă nu port cutare marcă de haine sau dacă nu gândesc în cutare mod; să râd din toată inima dacă sunt luat peste picior fără răutate; să știu că pot supraviețui eșecurilor mele; să îndrăznesc să spun Nu pot și Nu știu; să îmi urmez calea chiar dacă sunt singură; să îmi acord dreptul de a fi fericită; să suport să nu mai fiu iubit, chiar dacă asta mă face nefericit pe moment; să mă simt împăcat cu mine însumi; să spun Îmi e teamă sau Sunt nefericit fără să mă simt înjosit; să îi iubesc pe ceilalți fără să îi supraveghez sau să-i sufoc; să fac tot ce pot ca să reușesc ceea ce vreau să reușesc; să îmi dau dreptul de a decepţiona sau de a rata; să cer ajutor fără să mă simt inferior; să nu mă desconsider și nici să nu îmi fac rău atunci când nu sunt mulțumit de mine; să nu mă simt invidios pe succesul sau fericirea celorlalți; să pot supraviețui nefericirilor mele; să îmi dau dreptul de a-mi schimba părerea după ce chibzuiesc; să dau dovadă de umor față de mine însumi; să spun ceea ce am de spus, chiar dacă am trac; să trag învățăminte din greșelile mele; să mă simt în regulă cu rănile trecutului meu; să nu îmi fie teamă de viitor; să simt că progresez și că trag învățăminte din viață; să mă accept așa cum sunt astăzi, fără să renunț totuși să mă schimb mâine.“
Deși drumul poate părea extrem de lung și dificil, amintește-ți că fiecare zi este o călătorie, că este în regulă să fii dezamăgit de tine, să-ți dorești să renunți, să-ți pierzi răbdarea, să crezi că nu mai există speranță, dar mâine o poți lua de la capăt.
Viața este un lung șir de reinventări și dă-mi voie să-ți amintesc că toți avem nevoie de blândețe, grijă și acceptare pentru a crește, a ne schimba, dezvolta și înflori.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.
Alina
