Jocul este principala modalitate prin care copiii interacționează cu lumea înconjurătoare, ajung să o cunoască și să o stăpânească într‑o anumită măsură. Logopezii, psihologii, psihiatrii sau educatorii pot folosi terapia prin joc pentru a facilita deschiderea către experiențe, autodezvăluirea, abordarea unor subiecte sensibile, stimularea senzorială și dezvoltarea creativității.
Terapia prin joc se pretează în mod special copiilor, dar se folosește și în cazul adolescenților. Iată câteva materiale folosite pentru terapia prin joc:
Cărțile și poveștile reprezintă puntea pe care copiii o pot folosi pentru analizarea diferitelor opțiuni, posibilități și experimentarea unor noi comportamente sau percepții pe care le au despre sine și propriile convingeri. Personajele din povești ilustrează gânduri, emoții și comportamente sau diferite personalități, iar în cadrul derulării poveștii, acestea reacționează într‑un anumit fel. Prin citirea poveștilor se produc identificări cu evenimentele, temele și personajele din cadrul narațiunii și se creează mediul pentru abordarea unor aspecte psihologice sensibile ale copiilor.
Prin verbalizarea unei experiențe similare sau sensibil diferită de a copilului, acesta își va identifica și verbaliza propriile emoții, gânduri și reacții.
Aflat chiar la vârste fragede, de 4 sau 5 ani, copilul poate recunoaște relația dintre temele abordate în poveste și viața sa, iar de aici se conturează un spațiu necesar pentru abordarea unor dificultăți cu care el se confruntă.
Câteva dintre cele mai comune obiective folosite în terapia prin joc cu ajutorul cărților și poveștilor sunt: identificarea unor soluții pentru dificultățile pe care copilul le traversează, descoperirea unor emoții și gânduri pe care acesta le are, dar nu le poate numi, confruntarea cu propriile sentimente sau anxietăți în urma identificării cu personajele sau evenimentele dintr‑o poveste, normalizarea anumitor situații sau evenimente pe care copilul le‑a traversat, reducerea stigmatizării asociată cu anumite experiențe inacceptabile social (abuzuri sexuale, violență domestică), confruntarea cu ajutorul poveștilor și recunoașterea faptului că unele evenimente sunt inevitabile.
Cărțile cu scopuri educative au rolul de a atinge anumite subiecte sensibile ca moartea, divorțul, sentimentele negative, gestionarea furiei, comportamentul în societate etc. Cărțile sunt un instrument în atingerea obiectivului de a educa copiii în spiritul unor comportamente și convingeri adecvate și acceptate social.
Crearea unor povești este un instrument important în terapia jocului prin care copilul sau adolescentul proiectează subiecte din viața sa în poveste și oferă posibilitatea exprimării unor dorințe, speranțe și fantezii care nu sunt verbalizate în viața de zi cu zi.
În mod normal se oferă un exemplu pentru ca adolescentul sau copilul să înțeleagă procesul inventării poveștilor: „Astăzi ne vom spune unul altuia povești. Voi începe eu, iar din când în când mă voi opri. Când mă opresc aș vrea să continui tu”. Povestea se înregistrează, apoi se ascultă și se adresează întrebări: Cu care personaj ți‑ai dori să semeni cel mai mult? Dacă ai fi prințesă ai face la fel sau ai face ceva diferit? Ce ai fi făcut tu?
Marionetele și jucăriile de pluș sunt instrumentele cu ajutorul cărora copilul regizează secvențe din viața lui, își proiectează propriile idei și sentimente, le înzestrează cu replici și comportamente pe care le atribuie din propria lui identitate emoțională prin rostirea dialogului, dar și manipularea marionetelor pentru a reprezenta povestea.
Cu ajutorul exprimării indirecte, copilul capătă curaj să vorbească despre provocările și sentimentele lui.
Jocurile imaginative de rol în care se implică în mod spontan copiii cu vârste cuprinse între 3‑5 ani, prin combinarea obiectelor, acțiunilor, cuvintelor și interacțiunilor cu persoane imaginare urmăresc implicarea copiilor totală și necenzurată în crearea unui personaj sau a unei situații pentru a se analiza ulterior.
Obiectivele jocurilor imaginative de rol se referă la facilitarea exteriorizării și articularea de idei, dorințe, temeri, fantezii atât verbal, cât și nonverbal, ajutarea copilului să exprime gânduri sau procese de gândire, exprimarea durerii emoționale, încurajarea copilului să devină puternic prin exprimarea emoțiilor, dobândirea controlului asupra unor probleme și evenimente din trecut.
Jocurile educative sunt folosite în primă fază pentru inițierea relației, mai ales în cazul copiilor timizi. Datorită faptului că jocul este restricționat de reguli, consecințe și limite, acesta presupune anumite abilități implicate în joc, ca și controlul impulsurilor, gestionarea frustrării, acceptarea limitărilor comportamentului impuse de regulile jocului, concentrarea, perseverarea, capacitățile cognitive.
Prin joc pot fi exersate anumite abilități și comportamente dezirabile folosite de adulți în societate, dar ilustrează și comportamente acceptate în sala de clasă.
Fișele de lucru se utilizează cu adolescenții, în mod special, pentru consolidarea anumitor idei și convingeri, analizarea unor abilități dobândite recent sau parcurgerea unui demers de rezolvare a problemelor.
Terapia prin joc este o metodă alternativă de acces la emoțiile, gândurile și convingerile celui din fața ta, copil sau adolescent, fapt pentru care gradul de adecvare al terapiei necesită adaptare și personalizare, în funcție de vârsta celui din fața ta și problematica pe care o reclamă.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.
Alina
