• Acasă
  • Blog
    • Relații de cuplu
    • Parenting
    • Psihologie
    • Educație în stil feminin
    • Existențiale
    • Spiritualitate / Divinitate
    • Interviuri
  • Servicii
  • Despre mine
  • Contact
  • Acasă
  • Blog
    • Relații de cuplu
    • Parenting
    • Psihologie
    • Educație în stil feminin
    • Existențiale
    • Spiritualitate / Divinitate
    • Interviuri
  • Servicii
  • Despre mine
  • Contact

„Acasă”, sentimentul de apartenență pe care îl ai lângă un om

Relații de cupluby Alina

Debora Rotaru: „M-ai învins, Galileanule!”

Existențialeby Alina

Ce să faci când inima ți-e zdrobită

Existențialeby Alina

Viața ce ne stă înainte e infinit mai importantă decât ce am lăsat în urmă

Existențialeby Alina
  • Existențiale

    Bunica. Despre o generație aproape dispărută.

    by Alina 23 November 2016
  • Relații de cuplu

    Cândva, o să-ți vorbesc despre dragoste

    by Alina 13 November 2016
  • Educație în stil feminin

    21 de lecții învățate până la 21 de ani

    by Alina 26 August 2016
  • Educație în stil feminin

    Despre el, bărbatul

    by Alina 23 June 2016
  • Spiritualitate / Divinitate

    Ecou din moarte

    by Alina 18 April 2016
  • Educație în stil feminin/Relații de cuplu

    Ceva nu e bine, fetelor…

    by Alina 7 March 2016
  • Educație în stil feminin

    Ce înseamnă să fii femeie? Părerea mea.

    by Alina 13 January 2016
  • Educație în stil feminin

    Ce înseamnă să fii bărbat? Părerea mea.

    by Alina 27 November 2015

Posts navigation

  • <
  • 1
  • …
  • 21
  • 22
  • 23
  • 24

FOLLOW ME ON INSTAGRAM
Cum altfel putem să ne găsim calea, decât punâ Cum altfel putem să ne găsim calea, decât punându-ne întrebări, călătorind, sfidând regulile cu care am crescut și experimentând cu inima deschisă viața? Demersul atipic al devenirii fiecărei femei reprezintă unul dintre punctele mele de interes… iar “Arta de a-ți lua rămas bun” vorbește despre pierdere, dez-rădăcinare, abandon și regăsire, în povestea încărcată de nuanțe și cultură a unei curajoase femei yemenite. #booklover
Am devenit rigizi și superiori, e atât de difici Am devenit rigizi și superiori, e atât de dificil să ne aplecăm înspre celălalt și să fim alături de el în clipele grele, însă pentru a face aceasta este nevoie de flexibilitate psihologică, empatie, comunicare, dorința de a-i fi bine celuilalt. Smerenia în relație înseamnă să renunț la aparența impenetrabilă, la pretenția de semidemiurg care ține lucrurile în control și să-ți spun că ești important pentru mine. Smerenia în relație înseamnă să recunosc că am nevoie de tine pentru a face față provocărilor vieții și a-mi fi bine. Smerenia în relație înseamnă să-ți normalizez emoțiile inconfortabile sau dureroase, să-ți spun că și eu mă confrunt cu ele, suntem în aceeași barcă, trăim sub același cer, nimic din ce este omenesc nu-mi este străin. Smerenia în relație înseamnă că renunț la critică, judecată, condamnare, dispreț, acești călăreți apocaliptici care nu anunță nimic bun pentru noi. Smerenia înseamnă să-ți spun că ești important pentru mine, te apreciez, sunt alături de tine și te susțin în proiectele tale. Smerenia înseamnă că mă bucur sincer de succesul tău. Smerenia în relație înseamnă că nu-mi este teamă să-ți ofer valoare, să-ți amintesc calitățile și lucrurile pentru care te apreciez. Smerenia în relație înseamnă că renunț la pretențiile de superioritate și contabilizare a ce fac pentru tine, pentru noi. Aș mai defini smerenia în relație, așa cum spune și definiția conceptului, o comportare modestă, plină de bună-cuviință, în care eu realizez că suntem parteneri pe acest drum pe care l-am ales împreună și în care investim zi de zi. Smerenia înseamnă să renunț temporar la nevoile și dorințele mele pentru a fi aproape de celălalt, să renunț la egoism și binele meu suprem. Uneori este o lecție despre loialitate, perseverență, alegere conștientă, moralitate. #relationships
Bunica mea a spus: Nu lăsa tigăile să străluc Bunica mea a spus: Nu lăsa tigăile să strălucească mai tare decât tine. Nu lua curățenia casei atât de în serios. Șterge praful atunci când e nevoie, dar fă-ți timp să pictezi o imagine sau să scrii o poezie, să faci o plimbare sau să vizitezi un prieten. Gătește ceea ce vrei, îngrijește-ți plantele. Fă-ți timp să bei o cafea, un ceai, înoată, mergi pe munte, fă mișcare. Poți să te joci cu un câine, să citești o carte și să-ți petreci timp valoros cu prietenii. Șterge praful dacă e nevoie, dar amintește-ți că viața are nevoie să fie trăită și afară. Știi că această zi nu se va mai intoarce vreodată. Șterge praful daca e nevoie, dar nu uita că îmbătrânești și multe lucruri pe care le poți face acum nu sunt de făcut atât de ușor la bătrânețe. Și când va veni vremea să pleci, cum vom pleca cu toții la un moment, vei deveni și tu praf... Și nimeni nu își va aminti câte facturi ai plătit, nici măcar de casa ta curată, dar își vor aminti prietenia ta, comportamentul tău și ceea ce i-ai învățat. Rose Vangheluwe #sisterhood
Poţi să-ţi petreci întreaga viaţa căutând s Poţi să-ţi petreci întreaga viaţa căutând soluţii complicate la problemele tale, dar va fi o pierdere de timp. Răspunsurile sunt simple. Şi ele sunt foarte la îndemână. Nimeni altcineva nu te poate face fericit sau trist, nici tu nu poţi face pe altcineva fericit sau trist. Fericirea sau tristeţea ta îţi aparţin numai ţie – iar ale lor le aparţin lor. Nu-ţi pierde vremea dând vina pe altcineva pentru greşelile tale sau acceptând vina pentru greşelile pe care le fac alţii. Asumă-ţi responsabilitatea faţă de ceea ce gândeşti, spui sau faci. Lasă-i pe ceilalţi să-şi asume responsabilitatea faţă de ce gândesc, spun sau fac. Fii în permanenţă conştient de aceste adevăruri simple şi poartă-te în conformitate cu ele. Drumul este drept. El pare să fie şerpuit, numai atunci când încerci să-l întortochezi, ca să-ţi satisfaci frica sau vinovăţia. Paul Ferrini #truth
Ce este duioșia? Duioșia este atunci când ini Ce este duioșia? Duioșia este atunci când inima ți se lipsește de un om cu lipici de grijă și bunătate. Duioșia este atunci când al tău perfect câine se bucură din toți porii că te vede. Duioșia e o blănoasă pisică, arogantă și elegantă. Duioșia e un desen pe care-l primești de la un copil în care-ți spune că ești frumoasă. Duioșia e o îmbrățișare caldă după o zi cumplit de grea. Duioșia e insuflarea speranței atunci când ești frânt/ă. Duioșia e îmbrățișarea iertării. Duioșia e lacrima transformată în zâmbet. Duioșia e non-judecată și acceptare. Duioșia e încrederea că vulnerabilitatea ta e văzut/ă și ești în siguranță. #duioșie #runninginthewoods
Astăzi, în biserică, în timp ce ascultam un me Astăzi, în biserică, în timp ce ascultam un mesaj despre Înviere, m-am surprins gândindu-mă la ce a însemnat învierea lui Iisus pentru o femeie: Maria Magdalena, și cum viața i-a fost transformată de o întâlnire în care cineva a văzut lumina din ea. Am scris: Știm că erai din Magdala și că tulburai mințile bărbaților. S-au țesut zeci de mituri în jurul tău. Pentru că ești ceea ce noi nu avem curajul să fim, nu datorită virtuților, ci datorită fricii. Ne uităm la tine și te condamnăm pentru că ai avut curajul să-ți asumi ceea ce erai, expunându-te oprobiului public, privirilor mușcătoare, trufașe și acuzatoare. Ai învățat două lucruri: nu e mai mare ipocrizie decât să pretinzi că ești ceea ce nu ești și să arunci cu piatra în cel care are îndrăzneala și demnitatea să te privească în față și să nu-ți ascundă nimic. Contrar așteptărilor, ne înveți curajul, asumarea și demnitatea. Nu am înțeles încă noi, onorabilii, că promiscuitatea cea mai adâncă ascunde cea mai neagră disperare. Și pentru că suntem fără păcat, chipurile, suntem primii care aruncăm cu piatra în tine. Ai învățat apoi că schimbarea începe atunci când cineva privește la tine și nu vede un obiect, ci un om. O femeie. O altfel de privire te-a răscolit și acolo, pe buza prăpastiei, ți-au crescut aripi. A înviat speranța în inima ta și s-a născut sămânța unui nou început. Teologii spun că „Pilda fiului risipitor” e cel mai emoționant pasaj din Biblie. Eu cred că (de data aceasta) au dreptate. Când ne întoarcem acasă frânți, goi, dezamăgiți și pustii, nu avem nevoie de reproșuri, priviri mustrătoare sau teorii de tipul: „Știam că așa o să fie...", „Ți-am spus eu..." și altele uzuale, practicate la scară largă, ci de o îmbrățișare caldă, părintească. Diferența dintre ceea ce putem fi și ceea ce suntem, e făcută uneori de un singur om care a trecut prin sufletul nostru și a văzut valoare acolo unde alții nu au văzut decât ruină și cenușă. Ne vorbești despre restaurare, despre puterea non judecății, despre cuvintele de ridicare și acceptare. Viața ta vorbește despre ceea ce putem fi, oricât ne-am îndepărtat de noi, de esența noastră. Îți mulțumim! #transformation #resureccion
Follow on Instagram

LIKE ME ON FACEBOOK

Cauta

Categorii

  • Blog (284)
    • Educație în stil feminin (71)
    • Existențiale (68)
    • Interviuri (7)
    • Parenting (23)
    • Psihologie (93)
    • Relații de cuplu (29)
    • Spiritualitate / Divinitate (14)

ABONEAZA-TE!

Citește GRATUIT e-bookul: CEI PATRU STÂLPI AI SĂNĂTĂȚII MINTALE
Loading
Back to Top