Manualul de utilizare a omului

În anii de după stu­denție, atunci când a început, de fapt, studierea mai serioasă a naturii umane, trăiam frustrarea că viața nu a venit cu un manual de utilizare și relațiile cu un manual de instrucțiuni.

Mă simțeam pierdută în mul­țimea de paradigme, teorii, canti­tatea copleșitoare de informație, mi se părea că nu am zile și nopți ca să o parcurg. Într-o duminică dimineața, la biserică fiind, m-a luminat revelația că noi avem un „Manual de utilizare”, dat chiar de Creator, Dumnezeu, prin Biblie.

Dacă am avea lângă oraș o centrală atomică, nu m-ai întreba pe mine cum funcționează, ci te-ai duce la cel care a proiectat-o să-ți explice în amănunt cum a construit-o și cum o putem utiliza pentru a produce energie.

În mod similar este și cu designul foarte complex al omului, încercăm în primă fază să întrebăm teologi, psihologi, antropologi, sociologi: De unde venim?, Încotro ne îndreptăm?, Cum funcționează omul?, Care este rețeta fericirii?, cu alte cuvinte, cerem un manual de utilizare a vieții care ne-a fost pusă în brațe fără voia noastră și fără să o cerem.

Avem câțiva zeci de ani în contul nostru de timp pe care vrem să-i folosim cât mai înțelept și bine, cu maximum de profit în emoții pozitive și relații sănătoase.

Ființa umană este designul unui Creator, Dumnezeu, dacă dorim să vedem cum funcționăm optim, pe El trebuie să-L întrebăm, nu pe altcineva. Poți căuta răspunsuri până la capătul lumii, la șamani, vraci și așa-zis vindecători, dar sufletul tău nu se va potoli din căutare până nu-L va întâlni pe Dătătorul Vieții.

După mulți ani de căutări spirituale susținute, mi-am întors inima înspre credința în Dumnezeu și m-a pălit frontal lipsa de accent pe care o punem pe Decalog, pe cele 10 Porunci.

Cele 10 Porunci i-au fost transmise de Dumnezeu Patriarhului Moise și reprezintă baza unei bune funcționări atât ca individ, dar și la nivel colectiv. Din expe­riența mea, din viața apropia­ților, observ că dacă am respecta cele 10 Porunci, problemele noastre cu noi înșine, în primul rând, apoi cele relaționale, emoționale, spirituale, s-ar diminua mult, iar majoritatea ar dispărea.

M-am întrebat de ce mi-a fost mie atât de greu să-mi supun voința și mintea lui Dumnezeu și ani de zile mi-am chinuit sufletul cu multe frământări.

Răspunsul în secolul XXI este același ca răspunsul din Grădina Eden: omul crede că știe mai bine decât Dumnezeu ce este bine pentru el. Omul crede că este măsura tuturor lucrurilor. Omul crede că dacă ceva este plăcut ochilor, este și bun pentru sufletul lui.

Ne este greu să ne supunem voința (sau egoul) lui Dumnezeu. Este o zbatere în a accepta că voința lui Dumnezeu este cea mai bună variantă pentru om. Deși avem „rețeta” binecuvântării, inima noastră se îndreaptă înspre alte căi.

Întrebările mele nu au avut un caracter teologic, ci cât se poate de practic și utilitar, dar răspunsurile pe care le-am găsit au vizat sufletul, cea mai profundă entitate din ființa umană.

Am descoperit că umanismul este cancerul sufletului, să fii tu însuți măsura tuturor lucrurilor, să graviteze totul în jurul tău, să nu ai nici un reper imuabil… este o chestiune de timp până vei ajunge pe un drum înfundat, lipsit de speranță.

Prima poruncă, din cele 10 Porunci, sună așa: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”, mie îmi pare cea mai dificilă poruncă, cea mai grea dintre toate, pentru că se referă la cele mai tainice intenții ale sufletului tău, se referă la a-ți supune voința lui Dumnezeu.

„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” este antidotul umanismului, care se strecoară în viețile noastre prin mesaje voalate sau agresive.

Da, omul este coroana creațiunii, însă este coroana creațiunii unui Creator, iar cele 10 Porunci sunt un îndrumar al vieții, un manual de utilizare a ființei noastre și a relațiilor dintre noi.

Nu vei fi obligat să-l respecți, ai liberul arbitru de a decide pentru tine, însă fii pregătit să-ți asumi consecințele: să minți, să furi, să preacurvești, să lăco­mești la bunurile aproapelui nu este o perspectivă a unei vieți fără consecințe emoționale și sociale.

M-am gândit la ce pot face pentru a lupta contra curentului umanist și am decis pentru mine că anul 2025 va fi anul în care declarat mă pun în slujba lui Dumnezeu.

Mulți ani m-am pus în slujba altor cauze și lucruri, mulți ani am uitat să mulțumesc pentru darurile primite, mulți ani am trăit într-o ignoranță a sufletului și m-am risipit în căutări deșarte, poate că a venit timpul să echilibrez un pic balanța.

Cum mă pot pune în slujba lui Dumnezeu, pentru că nu-mi pot abandona viața și să mă închid într-o mănăstire?

Am decis că va fi anul bu­nătății.

Are cineva nevoie de suport emoțional? Sunt acolo.

Este o nevoie financiară? Contribui.

Nu are cineva unde să stea? Casa mi-e primitoare.

Este nevoie să renunț temporar la confortul sau nevoile mele pentru semenul meu? Cu bucurie mă pun în slujba lui.

În anul 2025 nu mai vreau să las emoții, gânduri, comportamente, atitudini, convingeri să se interpună între mine și Dumnezeu.

În anul 2025 nu mai vreau să las umanismul să îngroape să­mânța Adevărului sădită în mine.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.