Există o caracteristică sculptată în personalitatea mea de când m-am aflat pe această planetă, care m-a și băgat în multe încurcături, dar m-a și scos din multe belele. Încă nu am un procent exact legat de cât m-a încurcat și cât m-a descurcat, dar la finalul vieții revin cu clarificări exacte. 🙂
Obiceiul de a-mi pune întrebări acolo unde alții văd certitudini mi-a adus suficiente probleme, tata îmi spunea când eram copil că sunt cel mai pisălog copil din lume, doream să știu totul despre tot ce mă înconjura. Acum nu mai doresc să știu chiar tot, dar am topice care-mi dau bătăi de cap și de inimă constant, fără să mă pot opri din a căuta să le înțeleg.
În adolescență am început să citesc frecvent definiția unanim acceptată a iubirii pentru religia creștină, din Biblie, din 1 Corinteni, Capitolul 13, cu gândul de a înțelege ce înseamnă și ce presupune dragostea. Încă sunt departe de o înțelegere completă, dar ador procesul descoperirii a noi sensuri în dragoste.
Redau capitolul:
Dragostea
1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
2. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6. Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
9. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte,
10. dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13. Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
A existat un lucru pe care mi-a fost greu să-l accept, a rămas ca o pioneză mentală incomodă de-a lungul anilor: de ce în cea mai cunoscută definiție a dragostei, prima caracteristică este „dragostea este îndelung răbdătoare”? Sincer… nu-mi place.
După bruma de minte care-mi locuiește țeasta aș fi vrut ca definiția dragostei să sune așa: „Dragostea este îndelung pasională, se bazează pe compatibilitate fizică, intelectuală, spirituală și emoțională. Dragostea este loială, nu te lasă la greu, este suținătoare în cele mai dificile momente. Dragostea este plină de resurse și îngăduință față de persoana iubită. Dragostea înseamnă zâmbet și bunătate. Pace și împlinire sufletească”.
Nu-i incorect nici cadrul gândit de mine, dar mă irită definiția dragostei care zice că-i îndelung răbdătoare în prim plan, cu siguranță vreau altceva de la prima caracteristică a dragostei. Parcă societatea, filmele, cărțile, poveștile de iubire mediatizate descriu altfel dragostea, nu în termeni atât de sacrificiali, pragmatici și altruiști.
M-am întrebat ce înseamnă răbdarea, DEX-ul m-a ajutat cu noțiuni ample: „Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale, putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente, suferințe, lipsuri, perseverență, stăruință, tenacitate”.
Imaginea iubirii răbdătoare, cu toate caracteristicile care derivă din răbdare, este mult diferită de ce îmi imaginez eu și generația mea când vine vorba de dragoste.
În primul rând, adevărul că „dragostea este îndelung răbdătoare”, rescrie concepția noastră despre iubire… și bine face!
Pentru că ne trezește din superficialitate, hedonism și iluzii legate de ce așteptăm de la celălalt.
Prin răbdare, dragostea modelează în noi cele mai nobile calități: smerenia, reziliența, bunătatea, loialitatea, susținerea necondiționată, încrederea.
Ușor, ușor, parcă văd sensul răbdării ca primă caracteristică a dragostei, deși, recunosc, nu mi-e comodă această definiție.
Alina
