Cum să nu ucizi o pasăre cântătoare

*Titlul articolului este inspirat din cartea Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee, capodoperă ce a câștigat Premiul Pulitzer. 

Bănuiesc că vă macină creierii curiozitatea a ce face o tipă singură la 30 de ani sâmbăta. Nu știu altele ce fac, dar eu într-o sâmbătă, mai ieri, am fost la un atelier de observare a naturii și în special a prigoriilor (European Bee-Eaters, cea mai colorată pasăre din Europa), ce și-au săpat cuiburile, care pot ajunge și la doi metri lungime, pe malurile lutoase și abrupte din Dealul Gușteriței.

„Bird-watching”, cum ar zice englezii și vă spun că a fost incredibil de duioasă toată experiența. Așa se aude trilul lor minunat.

Mereu am crezut că păsările migrează împreună cu puii lor – nu este așa. Fiecare puișor are în codul genetic culoarul de migrație pe care trebuie să zboare, faptul că se întâlnesc stoluri de păsări se datorează curenților de aer care le adună laolaltă, nu faptului că pornesc împreună.

„Uau, părinții-păsări au încredere că puii au informațiile zborului în ADN și o să se întâlnească pe culoarul de migrație spre Africa tropicală”, am reflectat. 

Noi, oamenii, precum păsările, avem toate informațiile „zborului” în codul genetic, în sufletul nostru.

M-am îndrăgostit de adevărul tainic din această analogie: toate informațiile vieții sunt în codul tău genetic. Tot ce este necesar să devii se află sub formă de sămânță în adâncul ființei tale. „Culoarul tău de migrație”, calea ta, drumul tău, este în tine.

Maturarea semințelor în solul sufletului tău este cel mai complex, vast și solicitant proces din întreaga existență. Și totuși, suntem corigenți și repetenți la viața reală de adult, dar existența încă are răbdare cu noi. 

Societatea ne învață tacit să considerăm că viața de adult înseamnă să ai o casă, să fii căsătorită, să ai copii, un job, rate și un concediu pe an. Aceasta este o viziune puerilă și superficială a ce înseamnă viața de adult. Este simplu să te căsătorești și să faci copii: ai făcut sex treizeci de minute (sunt idealistă, știu deja!) și peste aproximativ nouă luni apare bebele. Nu este nimic complicat, doar instinctul și biologia care-și fac de cap de mii de ani prin creierul și corpul nostru. Treburile vieții de adult înseamnă (și) altceva: asumarea radicală a responsabilității pentru povestea de viață, integrarea traumelor trecutului, conștiență, prezență, contribuție, compasiune, valori, formare intelectuală, reglarea sistemului nervos, stabilitate emoțională, tolerarea disconfortului, identitate construită. 

Căsătoria și copiii nu te transformă automat într-un adult, dar crede-mă că îți arată cu claritate, ca într-o oglindă, tot ce nu ești, nu poți și nu ai curajul să devii.  

„Fiecare pasăre pe limba ei piere”, spune o vorbă din popor. 

Eu consider că fiecare pasăre pe limba ei cântă. 

Ce spune cântul unic despre a ta viață? 

Pare uneori că existența este un cimitir de pierderi. Şi printre toate pierderile, se aflǎ speranța, energia, încrederea, iubirea. Le-ai îngropat și acum plângi deasupra lor.

Existǎ în Evanghelii o imagine superbă, vindecătoare pentru suflet: „Dacǎ bobul de grâu nu moare, nu poate aduce rod”. Transformarea se întâmplă prin suferință.

De ce, oare? Pentru cǎ suferința scoate la iveală tipare inconștiente, suferința naşte introspecție, suferința te transformă în moduri necesare maturizării psihologice.

Iubita mea frumoasă, tot ce ai oferit a fost al tău dintotdeauna. Nimeni nu îți poate lua ce este al tău. Nici un om nu îți poate lua iubirea, speranța, încrederea, bucuria vieții – acestea sunt în tine, mereu au fost în tine. 

Adu-ți darurile înapoi, ele sunt ale tale, chiar dacă sunt momente când le oferi unei inimi împietrite, unor ochi orbi și urechi surde, ele sunt ale tale în esență. 

Adu-ți darurile înapoi la tine, mereu au fost ale sufletului tău, prin oricâte gropi au hălăduit. 

adu-ți cântecul fabulos la tine.

noi toți avem nevoie de el… și de tine.