Să înțelegem autismul

Tulburarea de spectru autist (TSA) devine tot mai frecventă, din păcate, în rândul populației din România.

Spațiul public abundă de informații pe tema autismului, multe dintre acestea greșite, alături de false terapii care promit remiterea deplină a simptomelor.

TSA este o tulburare specifică dezvoltării sociale, caracterizată de afectarea interacţiunilor sociale, afectarea capacităţii de comunicare, de comportamente repetitive şi stereotipe care se manifestă în toate situaţiile de viaţă, în diferite grade și care afectează profund persoana.

Tulburarea apare în mica copilărie și nu se remite niciodată. De regulă, părinții observă că nu primesc obișnuitul contact vizual și zâmbet din partea copilului în perioada de dezvoltare timpurie (5-30 de luni) și încep să-și pună întrebări, pe care le semnalează medicului de familie sau medicului pediatru.

Această tulburare are cea mai rapidă creștere a prevalenței. Conform Centrului de Control al Bolilor din SUA, în 2008, aproximativ 1 din 88 de copii au fost diagnosticați cu autism, acesta apărând de 3-4 ori mai frecvent la băieți. În ultimii 20 de ani, majoritatea cazurilor de autism prezintă un IQ normal, fapt care favorizează incluziunea socială.

Iată câteva simptome incluse în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM5).

Deficite persistente în comunicarea socială şi interacţiunea socială, în contexte multiple, care nu se datorează întârzierii globale în dezvoltare şi care se manifestă prin următoarele: deficite în reciprocitatea socială şi emoţională (ex. abordare socială anormală și eșecul susținerii unei conversații normale, scăderea împărtășirii intereselor, eșe­cul inițierii interacţiunilor sociale), deficite ale comportamentelor comunicării nonverbale utilizate în interacţiunea socială, integrarea săracă a comunicării verbale și nonverbale, anomalii ale contactului vizual și limbajului corporal, deficite în înțelegerea și utilizarea gesturilor, lipsa totală a expresiilor faciale și a comunicării nonverbale, deficite în dezvoltarea, menținerea și înțele­gerea relațiilor, dificultăți în ajustarea comportamentului pentru a se potrivi la diferite contexte sociale, dificultăți în împărtășirea jocului imaginativ sau în atragerea de prieteni.

Deși simptomele ar trebui să fie prezente din mica copilărie, acestea pot să nu devină pe deplin manifeste până când solicitările sociale nu depăşesc capacităţile limitate, iar existența simptomelor limitează şi afectează funcţionarea zilnică.

Evaluarea și diagnosticul se realizează de către o echipă multidisciplinară, care poate fi compusă din medic specialist psihiatrie pediatrică, psiholog clinician, logoped, medic specialist pediatru, medic specialist neurologie pediatrică, medic de familie, asistent social și consilier școlar.

Diagnosticarea timpurie are ca principal avantaj stabilirea nivelului de severitate al simptomelor, prezentarea alternativelor de terapie și psihoeducația părin­ților în legătură cu tulburararea copilului, care este atât de necesară în astfel de situații.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.