A privi în spate la anul care a trecut și a trage câteva concluzii elementare este un exercițiu necesar de introspecție și, de ce nu, de învățare. Capacitatea de a privi critic la propria viață, de a face o metaanaliză, aparţine prin excelență omului. Noi toţi avem nevoie la un moment dat să ne oprim pentru a reflecta la trecut: realizări, eșecuri, relații solide sau sfărâmate, greșeli sau reuşite.
Per ansamblu, anul 2020 a fost marcat de schimbări pe care nu le credeam posibile, însă ele s-au petrecut sub ochii noștri, pe fondul pandemiei de COVID-19. Realitatea inevitabilă este aceea că omul trăieşte sub semnul suferinței. Pierderea persoanelor iubite prin moarte sau prin alegerea lor de a pleca de lângă noi, cataclisme naturale, boli incurabile, sărăcie și tragedii de tot felul, toate acestea nu sunt străine de noi, din păcate.
Parafrazând un binecunoscut vers al lui George Coșbuc, „Cu o moarte toți suntem datori”, aș spune „cu o doză de suferința, mai mică sau mai mare, toți suntem datori”, iar acest an chiar ne-a adus o anumită doză de suferință și pierdere.
Este, aşadar, comun subiectul suferinței umane, abordat de-a lungul timpului de către filozofi, teologi, psihologi, iar subiectul nu este deloc epuizat.
M-aş axa însă pe ce anume ne-a învățat această perioadă la nivel personal și colectiv, deoarece există creștere și dezvoltare chiar și în cele mai grele perioade ale vieții.
Pentru a vedea ce a însemnat acest an pentru fiecare, propun să vă puneți câteva întrebări. Acest exerciţiu l-am făcut şi cu cei mai apropiați prieteni ai mei.
Am hotărât să ne împărtășim răspunsurile pentru a obţine o hartă a ceea ce a reprezentat 2020 pentru fiecare dintre noi.
Față în față cu tine
Am preluat întrebările dintr-un articol al Inei Țăranu-Hofnar şi acestea sunt: ce am făcut anul acesta pentru prima dată în viață?, care au fost cele mai importante cinci momente ale anului pentru mine?, care a fost cea mai mare realizare a mea anul acesta și ce am învățat din ea?, care a fost cel mai mare eșec al meu anul acesta și ce am învățat din el?, ce obstacol sau provocare am depășit anul acesta?, există o realizare pe care am uitat să o sărbătoresc?, ce deprinderi noi am învățat?, la ce convingeri sau obiceiuri vechi am renunțat?, ce obiceiuri sau ritualuri noi am adoptat?, ce mi-aș fi dorit să fi făcut mai mult anul acesta?, asupra cărui aspect de viaţă mi-am schimbat perspectiva anul acesta?, există ceva ce am tolerat până acum, dar mă bucur că s-a terminat?, în ce fel sunt diferit/ă azi față de anul trecut?
Pe lângă toate acestea, adaugă puţină atenţie relaţiei de cuplu şi întoarceţi ochii înspre partener pentru a căuta răspunsuri la următoarele întrebări: ce calități, virtuţi, are partenerul meu de viaţă?, ce m-a atras la ea/el la începutul relației?, cum a evoluat de când l-am cunoscut? Întrebările sunt profunde şi vă ajută să găsiți povestea schimbărilor care s-au petrecut în voi.
Existența în amplitudinea ei
Indiferent de cum arată anul tău, vreau să-ți spun că viața este perfectă. E consecința alegerilor tale până în prezent. Chiar dacă mărunte și zilnice majoritatea dintre ele, totuşi, acestea te construiesc ca om.
Viaţa este complicată și simplă în egală măsură.
Suntem 100% responsabili pentru ea și orice eschivare înseamnă că nu ne aparținem nouă înșine, alegând să oferim de bună voie frâiele vieții noastre altora.
Viața este un dar unic și prețios; e o șansă pentru astăzi de a trăi în acord cu valorile și principiile tale; e pasiune pentru oameni, pentru relații, pentru muncă sau cauze mai mărețe decât propria persoană; e farmec exprimat prin modul în care suntem alcătuiți, începând cu o celulă, apoi organ, sistem de organe și organism; e mirare în fața frumosului și a urâtului, alcătuită dintr-un mozaic de sentimente, experiențe și emoții.
Viața are limite doar dacă le pui tu, dacă le trasezi cu îndârjire și încăpățânare de teama necunoscutului sau a pierderii: Viaţa este acceptare de sine perpetuă și necondiționată; este atitudine, uneori în avans pentru ceea ce vrei să devii.
Viața este scop și misiune, direcție dată de interior, care nu poate fi impusă.
E conexiune cu toată umanitatea: aerul pe care tocmai l-ai dat afară din plămâni va face înconjurul pământului în următorul an, timp în care fiecare moleculă expirată de tine va fi inspirată de altcineva pentru a fi expirată din nou.
Poetul John Donne a scris: „Nici un om nu este o insulă în întregime singură, ci fiecare om este o bucată de continent, o piesă dintr-un întreg”.
Existența înseamnă și suferință personală sau durere faţă de umanitate: războaie, calamități, atacuri, abuzuri, boli, exploatare, sărăcie extremă, bombe, catastrofe naturale, tragedii colective.
În spatele acestora se află persoane, femei, copii, vârstnici, bărbați şi nu statistici, cifre seci. Viața are în ea scânteie divină întipărită de Creatorul lumii. Dumnezeu nu are favoriți, privilegiați sau coeficiente de inteligență.
Suntem şi suflete care tânjesc după dragoste, acceptare necondiționată. Suntem flămânzi de sens, uneori obosiți, dar cu speranța vie în inima noastră.
Viața este o sărbătoare, deși uneori uităm această realitate. Sărbătorile de orice tip sunt importante pentru noi. Avem nevoie de o atmosferă diferită, de un miros distinct, de o împodobire a casei și, poate, de un prilej pentru a ne întâlni cu cei dragi.
Sărbătoarea Crăciunului ne-a amintit de Dumnezeu Întrupat, venit în lume sub forma unui copil, un Prunc care a împărțit istoria în două prin ceea ce a adus venirea Lui în lume.
Realitatea poate fi cunoscută prin câteva modalități: observație directă, observație indirectă, intuiție sau revelație. Crăciunul este revelație, un timp al smereniei în fața unei realități pe care mintea noastră nu o poate percepe rațional sau analitic.
Viața înseamnă și să-ți deschizi inima în fața miracolelor, să te lași cuprins de uimire. Cu ceva timp în urmă, am învățat că, dacă eu nu pot înțelege un fenomen, nu înseamnă că el nu poate fi explicat, ci doar că eu nu am instrumentele sau înțelepciunea necesară să-l înțeleg.
Dă-mi voie să-ți spun că există chiar și aici, pe pământ, o bucățică de cer. Dacă vrei să o vezi, dar mai ales să o simți, lasă mândria, răutatea, invidia, bârfa, așteptările de la viață sau ceilalți și deschide-te în fața vieții, a experienței și a relațiilor autentice şi nu vei regreta.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.
Alina
