Abordarea vindecării traumei

Încep prin a afirma că potențialul vindecării interioare se află în fiecare dintre noi. Oricât de grea este durerea pe care ai traversat-o, la fel cum o rană fizică se închide și se acoperă de la zi la zi, la fel și o rană emoțională se vindecă, dacă este înțeleasă și tratată adecvat. 

Odată cu procesul de asumare a propriei vieți și dorința de a intra într-un proces de vindecare, subiectul traumei este cel care ne aduce tot mai aproape de durerile din trecutul nostru.

Cinci semne ale traumei nediagnosticate

Irene Lyon este specializată în lucrul cu trauma psihologică și a identificat cinci semne ale traumei nediagnosticate: probleme cronice de sănătate; relații toxice și autosabotaj; anxietate și frică; starea de rău în ciuda stilului de viață sănătos; rezistența.

Boala cronică sau oboseala cronică se referă la depresie, insomnie, dureri de cap, boli autoimune, toate acestea fiind expresia unui sistem nervos dereglat. Relațiile toxice și autosabotajul se referă la dificultatea de a seta limite, de a judeca o situație corect și existența unei relații toxice cu tine.

Anxietatea și frica sunt expresia deconectării de corp. Starea de rău, deşi stilul de viață adoptat este unul sănătos, cu un consum de hrană nutritivă, hidratare corectă și activitate fizică regulată, este expresia stării de îngheț a corpului, care-ți transmite să nu pierzi resurse.

Rezistența se referă la procrastinarea severă, pe care, desigur, o putem trata cu strategii comportamentale și factori motivatori externi. Dar, cum este să fii liber, să înțelegi cauzele a ceea ce trăiești, dincolo de niște strategii comportamentale care te ajută temporar?

Alte câteva indicii ale traumei nediagnosticate sunt: stima de sine scăzută, co-dependența în relații, frica de a fi abandonat, dorința de validare externă, sentimentul persistent de rușine, fuga de conflicte, rezistența la schimbări pozitive, tolerarea comportamentelor abuzive din partea celorlalți, agreabilitate peste măsură, dificultate în setarea limitelor sănătoase în relațiile cu ceilalți, teama de viitor.

Patru categorii de traume

Au fost identificate patru categorii de traume: traumele de șoc (accidente, abuz fizic și sexual, cutremure, catastrofe naturale); stresul acumulat (favorizat de viața consumeristă și capitalistă, industrializare, prea multe responsabilități, lipsa odihnei); traume medicale (experiențele în apropiere de moarte, intervenții chirurgicale traumatizante, tratamente neadecvate); traumele timpurii, trăite până la vârsta de 3 ani, care se referă la stres semnificativ în timpul sarcinii, când fătul se afla în uter, traume de naștere, neglijare, abuz, atașament nesecurizant.

Pași-cheie pentru vindecarea traumei

„Adânc în sufletul nostru, toți păstrăm dorința să fim atinși până în nucleul ființei noastre, să ne permitem să fim autentici, priviți drept în inimă. Să ne găsim sentimentul de acasă în îmbrățișarea unui suflet, ce ne cunoaște real și ne iubește și mai mult pentru această vulnerabilitate”, scrie psihologul terapeut Ana Dragalina.

Un prim pas spre vindecare îl reprezintă conștientizarea și psihoeducația. Fugim de durere deoarece a ne vedea durerea înseamnă a fi obligați într-un fel sau altul să abordăm un proces de vindecare, să ne luăm viaţa în mâini, conștienţi fiind că trebuie să schimbăm ceva. Citește despre traumă, citește despre comportamentele tale care nu ți se par adecvate, caută soluții, există resurse gratuite pentru psiho­educație.

Al doilea pas spre vindecare este conexiunea, care se creează în comunitate, și suportul social. Noi, oamenii, suntem construiți să ne vindecăm, să jelim și să ne bucurăm împreună.

Al treilea pas spre vindecare este să îmblân­zești stresul fiziologic, să-ți asculți corpul și să vezi care sunt schimbările ce derivă de aici: hidratarea este esențială pentru o bună funcțio­nare a corpului, care are nevoie şi de mișcare, hrană vie, şi nu procesată, împlinire prin relații, activitate intelectuală și spirituală.

Al patrulea pas spre vindecare este să-ți simți disconfortul și fricile. E normal să te simți în nesiguranță în corpul tău, când crești într-un mediu traumatizant de abuz domestic, iar corpul răspunde prin maniera de „îngheață, luptă sau fugi”. Posibil să nu mai simți plăcerea, nici durerea, pentru că te afli într-o situație de tipul îngheață (freeze).

Al cincilea pas spre vindecare este creșterea rezilienței prin construirea unui spațiu de dispersare a stresului, recurgând la activități care să determine liniștirea sistemului nervos parasimpatic, cel responsabil de regenerare și vindecare. În frică sau amenințare nu se întâmplă reglarea emoțiilor și a minții.

Pentru vindecare este necesară construirea unui spațiu de siguranță, care începe în primul rând prin a te simți acasă în corpul tău, a fi în siguranță cu tine, a avea încredere în ceea ce poate corpul să facă. A înțelege ce se întâmplă cu tine este esențial pentru vindecare: nu ești anormal, ce trăiești tu nu este singular, există speranță.

Trauma este stocată în corp, pentru că aici este stocată şi memoria implicită și explicită, care reprezintă adăpostul experiențelor noastre traumatice la care ajungem să ne raportăm întreaga viață, dacă alegem să nu ne înțelegem trecutul și să nu-l procesăm. Indiscutabil, în fiecare om există potențialul vindecării.

Aceasta face corpul: se vindecă și se regenerează în orice moment. Aceasta face mintea și creierul: se curăță și se vindecă în permanență, atâta timp cât construim contextul ca vindecarea să se întâmple.

Psihiatrul Gabor Maté a introdus conceptul de cycle breaker (cel care rupe ciclul traumei în cadrul unei familii), adică persoana se oprește din automatismele care îi produc suferință și întrerupe ciclul traumelor trans și intergeneraționale. Aceasta poate avea loc prin înțelegerea comportamentului membrilor familiei, iar persoana își lucrează trecutul în terapie. De aici, ca un bumerang, începe vindecarea familiei extinse.

Toţi avem puterea de a înțelege ce se întâmplă în interiorul nostru. În noi se află responsabilitatea vindecării, de aceea îţi propun să începi cu pași mărunți.

Chiar dacă înțele­gerea ta este trunchiată acum, pe măsură ce trece timpul și integrezi tot mai multe piese în puzzle-ul existenței, vei avea o hartă cât mai completă a parcursului tău.

Ani de zile rămânem blocați în tipare și comportamente care ne sabotează, pentru că nu le înțelegem originea, pentru că suntem răniți în relații în care ar trebui să fim iubiți, acceptați și înțeleși, iar la rândul nostru perpetuăm acest ciclu al răului în relațiile și familiile noastre.

Deși nu pare, durerea ne dezvoltă, provocările ne pregătesc pentru următoarele etape din viața noastră, emoțiile negative au un rol bine determinat în devenirea noastră ca ființe umane, la fel ca emoțiile pozitive.

Vindecarea este posibilă, trebuie doar să ai încredere în tine.

Fiecare ființă umană tinde spre vindecare și evoluție, spre înțelegere și dezvoltare. Există în tine tot ce este esențial pentru a te vindeca și a-ți integra experiențele dureroase; există în tine tot ce este esențial pentru a-ți îndeplini vocația; există în tine tot ce este esențial pentru a trăi o viață împlinită.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.