Cât de mult pierdem stând numai cu ochii în telefon

Folosesc fiecare moment liber pe care îl am pentru a-mi verifica telefonul, a citi un articol, a termina o carte sau a aşterne vreo idee pe care să o dezvolt mai târziu. În rarele momente în care îmi ridic ochii din telefon și mă uit în jur, mai mult de 70% din persoanele de care sunt înconjurată sunt şi ele cu ochii în telefon.

Ca să nu extrapolez și să vorbesc despre momentele în care ieșim împreună cu prietenii și e o ieșire în grup, în care ne uităm la ecranele proprii o bună bucată de timp din întâlnire.

Cred că nu sunt singura care recunoaște că primul lucru pe care îl fac dimineața este să-mi verific telefonul, după aceea ziua poate începe.

E o necesitate, îmi zic. Să fii conectat este important, citesc idei diferite de ale mele, vorbesc cu prietenii, schimbăm impresii, idei, mesaje, poze, împăr­tășesc experiențe, planificăm ieșiri… este bula mea.

Am aplicații care-mi fac viața mai ușoară, majoritatea cumpărăturilor le fac online, verific recenzii etc.

Aparent avem o multitudine de beneficii. Totuși, ce pierdem?

Dezavantaje

Punctez câteva dintre dezavantajele pe care le-am identificat eu, în calitate de specialist care studiază comportamentul uman.

În primul rând, pierzi momente prețioase în care poți studia expresiile oamenilor. Fiind în fiecare moment liber pe telefon, îți pierzi deprinderile de „a citi” fețele oamenilor, de a le observa starea, postura, toate aspectele acestea care sunt esențiale în relaţia cu oamenii, în cunoașterea lor.

Fiecare context îți poate furniza informații importante despre modul în care oamenii se poartă și interacționează: cum vorbesc, cum se privesc, cum merg, sunt îngrijorați, sunt fericiți, iar în funcție de aceasta poți vedea cum te raportezi la ei.

În al doilea rând, ne pierdem concentrarea foarte repede. Suntem dependenți de stimuli noi, acea picătură rapidă de dopamină, vrem să aflăm informații tot timpul și să vedem poze din viețile altora, poate pentru a nu intra cu introspecția prea adânc în viața noastră.

Fenomenul FOMO („fear of missing out”) înseamnă că suntem în permanență conectați la un device, de frica faptului că vom pierde o noutate, o informație importantă și vom rămâne în afara spațiului unde se petrece acțiunea.

Pierderea concentrării înseamnă o muncă de calitate îndoielnică, lipsa coerenței în scris sau exprimare, dificultatea de a urmări un discurs care nu conține elemente audiovizuale, pentru că așa ne-am obișnuit creierul: vrea stimuli noi și diferiți tot timpul.

În al treilea rând, timpul petrecut online se transformă în luni sau chiar ani.

Oare ce lucruri mai productive aș putea face cu el?

În ce relație aș fi putut investi mai bine timpul?

Pe cine aș fi putut ajuta?

În al patrulea rând, pierdem ușor conexiunea umană. Suntem conectați online, dar conexiunea offline se pierde. Ne este mai greu să comunicăm, să privim în ochii celorlalți, să le spunem ce credem și să ne declarăm sentimentele.

În schimb, în online, e mai rapid, dar și mai superficial. În anul doi de facultate am citit un studiu care arăta ușurința cu care ne deschidem din spatele unui monitor, având protecția anonimatului, dar același grup de studiu pus față în față cu persoanele cu care comunicase online avea un mod de raportare aproape autist.

În al cincilea rând, apare frustrarea în legătură cu viața ta. De pe rețelele sociale pare că cei din jur au o viață mai bună decât a ta, mult mai bună. E și firesc să se creeze impresia asta: punem poze din vacanță, ne etichetăm când suntem cu prietenii, ne localizăm în locații selecte, arătăm ce cărți citim și ce limbaj elevat avem.

Oare cum ar fi dacă am scrie că ne simțim singuri în propria casă?

Sau cum ar fi dacă ai scrie că nu îți lipsește nimic, dar îți vine să plângi, te simţi neîmplinit?

Ar fi cel puțin bizar. Cu toții trecem prin momente dificile și grele, indiferent cât de bine arată profilul nostru social.

Soluții pentru echilibru

Abstinența totală nu este o soluție pe termen lung, în mod cert. O zi sabatică, detox digital, cum se numește mai nou, în care să nu folosești dispozitive media, poate fi o soluție mai bună.

O zi în care să te deconectezi de la toate rețelele de socializare și să petreci timp doar cu cei dragi, să citești sau să faci ceea ce faci de obicei într-o zi de joi, de exemplu, dar fără aplicații de socializare sau verificarea compulsivă a telefonului.

Echilibrul în utilizarea tehnologiei poate fi o variantă, să te autolimitezi în accesarea telefonului, să-ți stabilești un timp limită, să-ți propui ca după ce ajungi acasă de la muncă să nu stai pe rețelele sociale. Poate să-ți ștergi o aplicație sau mai multe.

O recomandare este să fii echilibrat în postările pe care le faci și în viața pe care o prezinți pe Facebook.

Nu fi ostentativ în afișarea fericirii, nu prezenta o ima­gine mincinoasă a ceea ce ești sau trăiești, nu instiga la ură, nu jigni. La fel cum nu mergi la un om acasă să-i spui lucruri nepotrivite, la fel bunul-simț și decența se văd și pe rețelele sociale. Nu spune pe o rețea de socializare ce nu ți-ai permite să-i spui unui om față în față.

Copiii şi mediul online

Vreau să accentuez cu seriozitate pericolele la care copiii și adolescenții sunt expuşi, dacă nu sunt supravegheați atunci când folosesc telefonul sau computerul.

Specialiștii în sănătate mintală recomandă ferm ca până la vârsta de 2 ani copiii să nu fie expuși la ecrane, iar de la 2 ani, timpul să fie limitat, aproximativ 30 de minute pe zi, conținut controlat, educativ, adaptat vârstei.

Pentru adolescenți există cinci teme fundamentale ale cetățeniei digitale și siguranței online: Distribuie cu prudență! (Fii inteligent pe internet!), Nu te lăsa păcălit! (Fii alert pe internet!), Securizează-ți secretele! (Fii puternic pe internet!), E cool să fii amabil! (Fii amabil pe internet!) și Dacă ai îndoieli, întreabă! (Fii curajos pe internet!).

Online-ul este o lume în care mulți oameni periculoși așteaptă să aibă acces la copilul tău, să-l pună în pericol, să-l întâlnească, să-l abuzeze, să-i insufle idei despre lume și viață cu care nu ai fi de acord, cel mai probabil. Dacă adolescentul tău stă liniștit în camera lui, fără să te deranjeze, nu înseamnă că este în siguranță.

Să asiguri unui copil nevoile materiale este mai simplu decât să-i asiguri împlinire adecvată a nevoilor emoționale. Aceasta este chiar o provocare, pentru că implică un demers de autocu­noaștere și transformare, în primul rând, a ta.

Adolescentul are nevoie de implicarea ta, deși nu recunoaște, are nevoie de iubire și suport necondiționat, are nevoie de libertate, de limite și negociere, are nevoie de un părinte prezent, care să-l vadă și să-l audă în această etapă esențială de formare. Te încurajez să abordezi cu el temele acestea, cu transparență, onestitate, non-judecată.

Provocările generației lor sunt şi provocările generației noastre. Să înţelegem cum anume ne putem conecta cu ei, măcar o zi pe săptămână, astfel încât să nu pierdem relația cu ei, iar prin atitudinea deschisă să-i apropiem de noi.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.