Ani de zile am crezut că Universul este cel mai complex și sofisticat mecanism, dar m-am înșelat: o singură celulă, una singură din corpul tău e proiecția fidelă a măreției lui Dumnezeu.
Un medic stomatolog afirma: „M-am întâlnit cu Dumnezeu când am studiat anatomia dintelui, un univers întreg de mecanisme, schimburi, reglaje care se întâmplă acolo, fără acordul nostru și fără a fi conștienți de acestea”.
Mi-am amintit de propriile îndoieli pe care le-am avut cu privire la mine ca și creație a lui Dumnezeu. Afirmăm sub imperiul unei minți educate să fie exclusiv rațională: „Nu există Dumnezeu, suntem rezultatul unei evoluții superioare, a unui Big-Bang care a așezat Pământul la o distanță suficientă de Soare pentru a nu fi ars și suficient de aproape pentru a nu îngheța, iar apoi toate corpurile cerești s-au aranjat într-o coregrafie uimitoare, milimetrica și dintr-o supă primordială de elemente (apa, carbon, hidrogen etc) a luat naștere viața”.
De la o celulă primordială la un organism funcțional și complex nu e o cale scurtă. Nici nu există o cale. Eternitatea nu durează suficient de mult pentru a se întâmpla aceasta! Maniera în care funcționăm și suntem proiectați exclude o astfel de posibilitate.
Isaac Newton scria: „Ateismul este așa lipsit de sens. Când mă uit la sistemul solar văd Pământul la distanță potrivită de Soare pentru a primi cantitatea potrivită de căldură și lumina. Acest lucru nu s-a realizat întâmplător”.
Nu aș pune în mână unui ateu sau agnostic o carte de apologetică, manualul de biologie este o lectură infinit mai bună.
Nicolae Steinhardt e genial prin modul în care jonglează cu conceptele creștine, cum îl prezintă pe Dumnezeu în suferința cruntă a închisorii și revelațiile pe care le are cu privire la realitatea lumii înconjurătoare. Nu mă mai satur să citesc comparațiile vii și să-i simt spiritul liber, chiar dacă trupul lui se află într-o infectă închisoare.
Realizez din nou, că ori ești fericit cu ceea ce ai în tine, ori tot ce ai avea nu-ți va oferi fericirea mult dorită.
Îl citez: „Să fie toate spontane și întâmplătoare? Aida da! Cibernetica este supremă dovadă rațional științifică a creației, noțiunea universală de programare nu mai îngăduie nici o îndoială cu privire la existența Creatorului. Ipoteza hazardului creator al vieții mi se pare, față de a creației divine, din ce în ce mai puțin probabilă: pe măsură ce realitatea se dezvăluie în uluitoarea ei complexitate și conectare. Puțin probabil, în limbaj probabilistic e tot una cu zero.”
Mulțumești vreodată corpului tău? Apreciezi funcționarea neîntreruptă a celulelor tale?
Cine nu dezvoltă arta de a mulțumi, nu rămâne uimit în fața existenței.
Ne-am obișnuit să măsurăm valoarea dintr-un rezultat al muncii sau zilei noastre, însă valorizarea de sine se vede și în trăirea energetică pe care o avem: ce nivel de energie ai?, Cât de entuziasmat ești de viață?, Trăiești cu bucurie în corpul tău?, Cât de des zâmbești?
Viața nu se poate cumpăra, în schimb se poate savura: ce mai aștepți?
Alina
