Fiecare lucru care reușește are o rețetă stabilită, testată, agreată, cu ingrediente și pași ce urmează o succesiune logică pentru ca produsul final să fie satisfăcător, începând de la înghețata preparată acasă și terminând cu a construi o casă.
Mai nou, spunem că fiecare viață este atât de unică, încât reușita în orice domeniu nu poate urma o succesiune de pași prestabiliți.
Sunt de acord până la un punct, dacă am analiza 30 de sportivi de performanță pentru a vedea care este rețeta succesului lor, am vedea că rutina lor seamănă izbitor de mult, în ceea ce privește alimentația, somnul, hidratarea, programul de antrenamente, suplimentele alimentare și toate acțiunile care-i ajută să atingă performanța.
Dacă am analiza 30 de oameni care au dezvoltat de la 0 afaceri ce au atins o cifră de profit de peste un milion de euro și i-am întreba despre primii ani, ai auzi povești despre muncă asiduă, greșeli, sacrificii, poveștile lor s-ar intersecta în multe puncte.
Tot ce funcționează are o rețetă și ce pare noroc sau hazard, la o privire mai atentă ai vedea că e vorba de un set de abilități bine conturate care s-au întâlnit cu oportunitatea.
Ce doresc să spun este că lucrurile complexe, dar și cele simple, au nevoie de o rețetă ca să funcționeze.
Mult timp am crezut că dacă există dragoste, o relație va funcționa, doar ca să-mi dau seama că există o rețetă a relațiilor fericite, nu e o întâmplare. Mult timp am crezut că orice e posibil dacă un om își dorește cu adevărat acel lucru, doar ca să-mi dau seama că orice e posibil, însă doar dacă există ingredientele potrivite pentru reușită.
De exemplu, Krysan, Moore și Zill (1990) au identificat nouă caracteristici ale familiilor funcționale: adaptabilitate, angajament, comunicare clară, deschisă și frecventă, încurajarea concomitentă a autonomiei și a coeziunii, exprimarea aprecierii, religiozitate/spiritualitate, relații sociale capabile să asigure suportul social și resursele externe, roluri clare și flexibile, timp împărtășit suficient cantitativ și calitativ. Avem ingredientele, însă întrebarea este cum le creștem și dezvoltăm.
În acest context m-am gândit la rețeta pentru o viață împlinită, de ce este nevoie pentru a o avea. Sunt multe ingrediente, dar aș vrea să mă refer la o bază fără de care orice demers este zadarnic și această bază este acceptarea totală și respectul față de tine însuți.
Unii numesc aceasta iubire de sine, dar nu vreau să-l numesc așa, pentru că e cam romanțat conceptul.
Acceptarea totală față de sine înseamnă să te respecți, să te iubești, să fii blândă cu tine, să-ți vorbești cu compasiune în momentele în care nu-ți ies lucruri, greșești, nu ai atins standardele pe care ți le-ai impus.
Calitatea vieții pornește de la dialogul interior pe care-l ai cu tine, știam aceasta teoretic, dar viața mi s-a schimbat în ceva suficient de împlinitor când am început să-mi vorbesc cu blândețe și compasiune.
Nimic din ce-ți spune cineva din exterior nu va fi la fel de important ca ce-ți spui tu ție, în cele mai grele momente.
Limbajul cu propriul sine în toate momentele dificile determină calitatea vieții tale, acesta este un ingredient esențial în rețeta pentru împlinire, pe care, Doamne, cât de mult o căutăm, doar ca să aflăm că aceasta se găsește în cuvintele pe care le folosim cu noi înșine.
Alina
