Long story short: să-mi spun adevărul a fost decizia care mi-a transformat viața din temelii. Să spun adevărul celorlalți, indiferent de costuri, a fost decizia care mi-a schimbat viața.
Din anul 2021 sunt fascinată până în adâncul celulelor mele de conceptul numit ADEVĂR, cum se simte, exprimă și trăiește acesta. Sunt convinsă că adevărul exprimat și trăit în toate contextele schimbă și vindecă.
Și acum introducerea, și cuprinsul, și încheierea.
A vorbi despre sănătatea relațională cred cu tărie că este un subiect de sănătate publică. Dacă m-aș duce și aș întreba o cohortă de 100 de oameni care „se caută” de toate bolile pământului, cu simptome diverse, care nu pot fi încadrate într-un tablou clinic standard sau atipic, aproape invariabil, aș găsi că la peste 90 dintre ei problema se află în minciună, toxicitate și abuzul relațiilor în care se află. Inclusiv cu ei înșiși.
Desigur că este o ipoteză care merită testată, deși sunt mii de studii care vorbesc despre somatizare, însă fac această afirmație îndrăzneață deoarece realitatea de care vorbesc am văzut-o la mine, când corpul meu o luase razna și nu știam ce e greșit cu el, dar și la oameni cu care lucrez.
Răspunsul la majoritatea problemelor de sănătate este de o simplitate copleșitoare: uită-te cu onestitate radicală la cinci, cele mai importante relații din viața ta: mamă, tată, partener, copil, sora/frate, și fără să știu nimic despre starea ta generală de sănătate, doar cu aceste informații, voi ști care-ți este scorul general de bine fizic.
Sănătatea relațiilor este o problemă de sănătate publică, nu una care se discută doar la terapeut, doar în conferințe de specialitate sau în spatele ușilor închise. Nimic nu impactează sănătatea fizică mai mult ca relațiile și sper din inima ca medicina prezentului și viitorului să fie o conjuncție între emoții-relații-stare generală de bine. O abordare holistică în care să înțelegem că al nostru trup este o manifestare a sufletului care urlă, strigă, dorește să atragă atenția sau și-a găsit liniștea.
Corpul e doar prelungirea sufletului, este concluzia la care am ajuns după ani în care am fost (și sunt!) complet dedicată înțelegerii complexității ființei umane.
De mult relațiile echilibrate nu mai sunt un subiect de discuție doar în cabinetul psihologului, ci cred că ar trebui să vorbim mai clar, mai răspicat, mai tare despre costurile fizice, care se reflectă în sistemul medical, și iadul prin care un om trece zi de zi atunci când este în relații ce-i otrăvesc sufletul.
Nu există transformare reală fără adevăr, fără a-ți prezenta ție și apoi celuilalt o imagine cât mai acurată legată de ce întâmplă cu tine: ce zbateri ai, cum te simți, ce gândești, ce convingeri ai.
Realitatea este că nimeni nu-ți poate spune dacă o relație are viitor, pentru că adevărul este acolo să-ți spună, este nevoie să-ți faci curaj să-l asculți, să-l simți, să-l rostești și apoi ai datoria să-l trăiești.
Decizia radicală acum mult timp a fost să nu-mi mai trădez sufletul și mereu să spun cu onestitate și respect ce se întâmplă în mine. Pot spune că doar după ce am decis acest lucru am început să înțeleg care-i faza cu viața… această struțo-cămilă ce mi-a fost pusă în brațe fără să o cer, fără să o vreau, fără să știu ce să fac cu ea.
Dacă trăiești adevărul sufletului tău vei fi scos, ca prin minune, din situații fără scăpare. Pentru că atunci când tu onorezi viața, acesta te onorează la rândul ei.
Nu cred în relații împlinitoare personale sau profesionale fără adevăr.
Nu văd sensul unei relații în care nu pot spune adevărul.
Poți să mă urăști, pot să-ți fiu antipatică, dar nu mă voi trăda pe mine în niciun context sau relație nespunând adevărul. Nici măcar o minciună parțială nu-ți voi spune: că sunt bine atunci când nu sunt, că a fost trafic când de fapt m-am trezit târziu. Lucrarea pe care adevărul o face în tine e răscolitoare, incomodă, frustrantă, deseori. Tot ce pierd când spun adevărul este ceva de care nu am nevoie în mod real. Este o forță extraordinară în rostirea adevărului, este ceva care te transformă celular.
Oamenii vin la psiholog, merg la guru, șaman, astrolog, preot, pastor și întreabă: „Cum să-mi cresc încrederea în mine?, Cum să am respect față de mine?, Cum să-mi cresc stima de sine?”
Răspunsul este de o simplitate copleșitoare: SPUNE ADEVĂRUL ORICARE AR FI COSTURILE. Și vei cunoaște respectul față de tine, alegerile tale, consecințele alegerilor tale – te vei putea numi un om demn. Demn de încredere. Demn de respect. Demn de viața pe care o trăiește. Demn în alegerile lui. Demn în relațiile lui.
Nu poți avea sănătate, împlinire, o părere bună despre tine, dacă minți, dacă creezi situații teribile din care apoi tot tu ești victima, dacă nu ai veriticalitatea de a-ți asuma contribuția în fiecare conflict. Nici un specialist în sănătate mintală nu te poate ajuta dacă minți și mă întreb dacă este recomandat să începem orice demers de îmbunătățire a vieții cu o chemare radicală la onestitate și integritate.
Toată lumea caută „MARELE SECRET” al împlinirii, sensului, relațiilor fericite, te rog crede-mă pe cuvânt, după ce adevărul îți va curăța viața, va fi loc pentru sens, relații împlinitoare și fericire.
Rolul psihologului nu este să-ți dea o rețetă a vieții (ca și cum ar exista una), rolul psihologului e să stârnească viața din tine, care e ascunsă sub multă, multă, multă minciună.
Rolul oricărui cap „luminat” este ca strat cu strat să te ghideze să ajungi la valorile fundamentale, pas cu pas să te îndrepți spre o viață cu sens. Însă, nimic valoros nu se poate construi fără a vedea adevărul sufletului și al stării tale din prezent.
Oamenii vin la psiholog și merg la forme de terapie cu cristale, cu îngeri, cu fosile de dinozaur și nectar de fluturi, doar să-și răspundă la întrebări de tipul: „Să mai stau în relația aceasta sau nu?, Este Gigel potrivit pentru mine?, Este Vasilica femeia lângă care mă pot dezvolta?, Pot oare, lângă acest om să-mi ating potențialul intergalactic și astral?”
Contrar opiniei populare că nu există soluții standard, dragă om, ai „nimerit” pe blogul bun, la omul potrivit 🙂 , am un panaceu, care funcționează fără excepție: SPUNE ADEVĂRUL! Sau măcar nu minți. Sau taci.
Omul lângă care vrei să-ți petreci viața nu e necesar să fie nici frumos, nici bogat, nici deștept (ia această afirmație cu o linguriță de sare), ci omul lângă care vrei să-ți petreci viața este omul cu care poți să vorbești despre orice se întâmplă cu tine la nivel de emoții și gânduri, să existe transparență, onestitate, adevăr și integritate între voi.
Doar pe adevăr poți clădi încrederea. Doar pe adevăr și încredere poți clădi conexiune umană. Pe adevăr, încredere și conexiune umană poți clădi o relație împlinitoare în care sufletul tău se reîntregește, vindecă, înalță, pune aici ce adjectiv dorești tu.
Adevărul te scoate la tablă dezbrăcat și-ți predă lecția smereniei, a vulnerabilității tale. Și când vulnerabilitatea mea se întâlnește cu vulnerabilitatea ta – fugim sau nu. Fugim sau vedem frumusețea sufletelor noastre. Fugim sau construim.
Cele mai transformatoare conversații din viața mea au fost acelea în care propriul curaj tremura din toate încheieturile, dar s-a adunat și a spus adevărul sufletului meu, fără nici un control asupra a ce va fi din acel punct încolo.
Am crescut într-un mediu în care aparențele erau importante, măștile sociale și convențiile erau etalonul după care erai cântărit și judecat. Am încălcat fiecare regulă și cutumă în a descoperi cine sunt și aș mai face-o de o mie de ori, dacă asta mă apropie mai mult de cum pot să-mi trăiesc zilele autentic, în adevăr.
Când am descoperit valoarea adevărului radical a fost ca o rețetă a vieții pentru mine. A fost precum contactul cu pământul cald după o repriză istovitoare de înot.
Aș putea scrie mult despre cum mi s-a schimbat viața după ce am înțeles valoarea adevărului, experiențe, principii, cum relațiile s-au transformat ori triat, cum am început să înțeleg treptat existența, spiritualitatea, dinamica interacțiunilor umane.
Când am descoperit miracolul care se întâmplă în viața mea trăind adevărul, am știut că este izvorul de la care sufletul meu vreau să se alimenteze în fiecare clipă.
Fiecare respirație a mea doresc să fie în slujba adevărului simțit, rostit și trăit! Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Alina
