Dintre toate pălăriile profesionale sau sociale pe care le-am purtat de-a lungul timpului, rolul de a fi apărătoare și susținătoare a vieții născute și nenăscute este croit pe măsura sufletului meu.
Oprește-te un minut și puneți mâna în dreptul inimii – acolo, sub palmele tale, simți o succesiune de bătăi ritmice – acesta este sunetul vieții ce pulsează neobosit în tine, de când erai în uterul mamei.
Sub palmele tale auzi cel mai miraculos sunet, acela care face posibilă viața, darul pe care l-ai primit printr-un canal specific, mama ta și tatăl tău.
A te poziționa corect spre viața pe care ai primit-o ca dar de la părinții tăi, care sunt mai mari decât tine, este o mișcare a sufletului, pe care nu o poți înfăptui doar rațional.
Cea mai mare parte a existenței mele am fost cu spatele spre viață… și nici nu-mi dădeam seama de asta.
De când sufletul meu s-a trezit, eu mă mir ca un copil, aproape zilnic, de ce trăiesc, de cum sunt aici, dintr-o infinitate de posibilități de a nu fi pe Pământ.
De când sufletul meu s-a trezit, văd fiecare clipă ca pe un dar nemăsurat, nici o sumă de bani nu poate concura cu prețiozitatea clipei de acum – tocmai s-a dus și nu se mai întoarce.
De când sufletul meu s-a trezit, le mulțumesc zilnic mamei mele și tatălui meu pentru că au făcut cea mai bună faptă a lor: pe mine. Sunt o făptură minunată. Sunt desăvârșită.
De când sufletul meu a renăscut, văd cum viața a fost bună cu mine, generoasă, văd cum m-a condus pe căile potrivite dezvoltării.
De când sufletul meu s-a trezit, sunt în slujba vieții fizice, emoționale și spirituale. În mijlocul întunericului, am văzut lumina vieții care mă chema – și te cheamă și pe tine.
Sunt pro-viață pentru că nu am cum să nu fiu pro-viață, ar fi împotriva logicii existenței mele.
Viața nu are nevoie să fie apărată de mine sau de tine. Noi suntem înconjurați de viața care se exprimă în toate modurile, precum aerul ce ne înconjoară. Adâncul mării și pustiul deșertului mustesc de viața care se exprimă în cele mai adaptate forme.
Funcționalitatea zilnică și modul în care este alcătuit corpul tău este mărturia vieții.
Viața te cheamă să-i recunoști măreția în fiecare clipă – ești un miracol.
* De bună seamă că talentele în familia noastră au fost împărțite de divinitate cu inechitate, altfel nu-mi explic cum cea mai mică sora a mea pictează și desenează într-o manieră complexă și creativă, iar „desenele” mele arată ca cele ale unei fetițe de 5 ani. Poza articolului este cu ultimul tablou din colecția primită de la sora mea. Pe toate le păstrez cu mândrie, atenție și nemăsurat drag.