Într-un weekend de basm, în care am coborât mai mult de 40 de kilometri din munte, cu vacuțe Black şi Red Angus frumoase şi încǎpǎțânate, din Fața Rebrei la Fântânele-Nǎsǎud, am avut timp să mă gândesc la roadele sufletești ale toamnei. Cum arată acest sezon pentru sufletul meu de femeie, la cei 30 de ani proaspăt împliniți, ce am semănat sufletește și ce culeg.
Îmi place vârsta de 30 de ani, o simt ca pe un spațiu de plinătate a resurselor, o maturizare cu umbre de copilă visătoare și adolescentă gata de a explora și descoperi noi valențe ale existenței.
În fața peisajelor care-mi tăiau răsuflarea, datorită armoniei lor încântătoare, am cugetat la puterea intenției.
Intenția este interfața acțiunii, dorința sau gândul de a face ceva, care se alimentează din cele mai adânci izvoare ale sufletului, ca să mă exprim în termeni metaforici.
„Scrie cea mai adevărată frază pe care o știi”, notează Ernest Hemingway în cartea „Sărbătoare continuă”, în momentul când își dorea să scrie și nu avea idee de unde să înceapă: „Uneori, când începeam o poveste nouă și nu puteam să mă apuc de treabă, stăteam în fața focului și storceam coaja de la portocale mici în marginea flăcării și priveam scânteile albastre pe care le făceau. Stăteam și mă uitam peste acoperișurile Parisului și mă gândeam: «Nu-ți face griji. Ai scris întotdeauna înainte și vei scrie și acum. Tot ce trebuie să faci este să scrii o singură frază adevărată. Scrie cea mai adevărată frază pe care o știi».”
M-am întrebat: Care este cea mai adevărată frază pe care o știu?, pentru că de aici îmi pot da seama de originea intențiilor mele, cât de curate sau de pervertite sunt ele.
Avem fraze dominante în anotimpuri ale vieții – în funcție de ce se „coace” în noi la acel moment, viața aduce la suprafață teme predilecte ale sufletului și de acolo derivă intenții acurate pentru propria realitate interioară.
Sunt în slujba vieții cu bunătate și cu toate darurile mele – este cea mai adevărată frază a sufletului meu în momentul prezent. Este adevărul din care vreau ca intențiile acțiunilor mele să se nască și să iasă în lume prin atitudini, vorbe și comportament.
Într-un fel sau altul toți culegem ce semănăm prin intențiile invizibile și apoi prin cum ele se materializează în realitatea imediată. Poate că atunci când nu ne plac „roadele” relațiilor sau a mediului în care ne aflăm, o privire introspectă este necesară și binevenită, în locul blamării celorlalți sau victimizării.
Un al doilea lucru pe care l-am descoperit în această toamnă a fost importanța bunătății în relații. Sigur, valorile comune sunt importante, compatibilitatea, hobby-urile și tot ce mai considerăm noi, dar dincolo de orice, capacitatea de a fi bun cu celălalt este primordială în reușita și satisfacția unei relații.
Bunătatea te face să te simți în siguranță cu celălalt, bunătatea îl face atrăgător pe celălalt, bunătatea este un liant al sufletelor.
„Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui”, scrie în Proverbe, dar cumva am ajuns să considerăm că farmecul unui om este dat de atractivitatea fizică sau carismă, de aspecte superficiale, nu de esență.
Rezumatul câtorva studii de specialitate mi-au confirmat intuiția mea: bunătatea are efecte pozitive asupra sănătății fizice, stării de bine emoționale, amelioreză depresia, crește speranța și reziliența, scade izolarea socială și singurătatea. Efectele sunt atât asupra celui care manifestă bunătate, cât și asupra beneficiarilor.
Bunătatea ne deschide calea spre relații bune, blânde și calde, de care avem nevoie pentru confort emoțional și dezvoltare.
Îmi plac roadele sufletești ale toamnei, astfel, îmi deschid inima spre intenții curate ale sufletului și relații pline de bunătate.