Puterea pașilor mărunți în ecuația schimbării

Mă intimidează rezoluțiile mărețe, mai ales cele formulate pentru începutul de an. Nu spun că sunt nefolositoare, doar că am ajuns la concluzia că este nesustenabil să cred într-o schimbare radicală de obiceiuri, gândire sau de viață doar pentru că am decis eu că este nevoie de îmbunătățiri semnificative odată cu trecerea într-un alt an. Am ajuns la concluzia că e mai realist să continui şi lucrurile bune începute deja și să încerc să părăsesc, rând pe rând, tot ce-mi face rău sau îmi dăunează. Nu trebuie să subestimăm puterea pașilor mici și a schimbărilor mărunte, dar de impact.

Personal, mă uit în două direcţii majore: înspre responsabilitatea din bu­că­țica mea de lume şi să acționez prin tot ceea ce ține de mine pentru ca lumea aceasta să fie un loc mai bun.

Nu știu ce şi-a propus fiecare pentru acest an, dar știu sigur că vom avea cu toţii încercări, într-un fel sau altul.

Ceea ce putem face, ca o promisiune către noi înşine, este să ne angajăm că orice lucru ar veni în viața noastră vom avea grijă de noi, în sensul de a ne analiza mereu cu blândețe, de a ne îngriji de sănătate, de a avea o rutină a igienei corporale, de a purta doar haine în care ne simţim bine, de a sta în compania oamenilor care ne stimulează să ne dorim mai mult de la noi și de la via­ță, să avem gânduri de compasiu­ne față de noi, chiar și atunci când greșim sau facem lucruri de care nu suntem mândri.

Când „prea bun pentru alții“ devine rău pentru tine

Generozitatea este definită ca dărnicie, mărinimie și este o virtute, o valoare personală, atunci când este făcută într-un mod sănătos. Este o diferență uriașă în starea de bine atunci când oferi din prea plinul tău faţă de situaţia în care oferi pentru că vrei să fii indispensabil, apreciat sau admirat și îți acoperi goluri emo­ționale, prin agățarea celorlalți de tine sau părerea lor legată de cât de bun ești tu.

Este sănătos să pornești de la convingerea că ești un om complet deja, un om care merită admi­rație și iubire. Nevoile emoționale sunt importante și ceilalți contribuie la satisfacerea lor, însă tu ești primul care are grijă de tine și este orientat înspre sine.

„Grija de sine nu este niciodată un act egoist – este pur și simplu buna administrare a singurului dar pe care îl am, darul pentru care am fost pus pe pământ să-l ofer celorlalți”, scria Parker Palmer, educator, orientat către comunitate, spiritualitate şi schimbare socială.

Este justificat să ne dorim ca ceilalţi să ne perceapă ca fiind buni, însă atunci când a fi bun sau a fi gene­ros devine un comportament practicat fără anumite limite sănătoase, acesta poate cauza frustrare în relații și sentimentul de exploatare.

Fiecare calitate pozitivă are și un revers întunecat, așa este și în ca­zul genero­zității.

Câteva indicii ale faptului că generozitatea ta nu e sănătoasă sunt următoarele: nu ai limite personale clar stabilite legate de disponibilitatea ta pentru alții, consideri că nu oferi suficient de mult foarte des, îți neglijezi propriile nevoi în detrimentul nevoilor altora, ești omul care dorești să placi celorlalți prin ce spui sau faci (people pleaser), nu poți spune nu, te scuzi mai des decât este necesar, îți justifici acțiunile chiar și atunci când nu este cazul, te sacrifici constant pentru binele celorlalți.

Fața întunecată a generozității este narcisismul toxic pentru noi și ascunde nevoia de apreciere din partea celorlalți.

Expectanțe realiste în relații și în viață

Vei dezamăgi oameni.

Vei fi dezamăgit.

Vei provoca durere altora.

Alții îți vor provoca durere.

S-ar putea să pierzi lucruri sau oameni importanți.

Acestea sunt situaţii inevitabile.

Așteptăm ca iubirea unui om să ne completeze viața, să ne-o schimbe, să ne ofere o direcție, scop, sens, fericire.

Dă-mi voie să-ți spun că te hrănești cu o iluzie: ai în mână o singură carte, viața ta, și o joci greșit. Provocarea pe care ţi-o propun este să renunți în fiecare zi la temeri, nesiguranțe, perfecționism, autocritică, neacceptare de sine, mâncat compulsiv, respingere, lipsă de încredere, rușine, denigrare, bârfă, autosabotare.

Începe prin a-ți cunoaște, accepta și îndeplini următoarele nevoi emo­ționale: prioritizarea nevoilor tale, odihnă la ore adecvate, valorizare, prețuire de sine, acceptarea corpului și grija față de el, răbdare, sinceritate cu tine, cu partenerul, prietenii, cone­xiune cu natura, conexiune umană, conversații dificile, bunătate și autocompasiune, respirație conștientă, explorare, postură corectă, un dialog interior care să conțină cuvinte de încurajare și suport, grijă față de copilul interior.

„Când ne raportăm la propria persoană, avem tendința de a ne critica, de a ne eticheta, de a ne pune la colț, de a ne găsi nenumărate defecte. Şi aceasta în mare parte pentru că ne raportăm continuu la ceea ce vedem sau la cum ni se inoculează că ar trebui să fim”, spune scriitoarea și cercetătoarea Esther Perel.

Pare că sunt foarte multe aspecte la care trebuie să fim atenți zilnic. Nu va fi simplu, dar poți începe cu a fi mai atent faţă de tine.

Poți începe prin a spune nu; prin a stabili limite în interacțiunea cu cei din jur; prin a te întreba ce îţi doreşti cu adevărat în acest moment; prin a nu mai face compromisuri. Iar, treptat, schimbarea se va produce.

Vei eșua, vei reuși, însă este important să știi că valoarea ta ca om nu este mai ridicată în zilele bune și mai scăzută în zilele rele.

Doar începe… Orice scuză este un detaliu nesemnificativ față de schimbările care se vor produce în tine.

Progres sau perfecțiune?

Am citit undeva câteva explicații despre diferența dintre excelență și perfecțiune şi le redau întocmai: „Excelența înseamnă asumarea riscului. Perfecțiunea înseamnă frică;

Excelența înseamnă efort. Per­fecțio­nis­mul înseamnă furie și frustrare;

Excelența presupune des­chidere și acceptarea faptului că poți greși. Perfecționismul înseamnă necesitatea de a avea mereu dreptate;

Exce­len­ța înseamnă spontaneitate. Per­fec­ționismul înseamnă control;

Ex­ce­lența înseamnă implicare. Perfec­țio­n­simul înseamnă presiune;

Exce­lența înseamnă încredere. Perfecțio­nis­mul înseamnă îndoială;

Excelen­ța este o călătorie. Perfecționismul este o destinație;

Excelența înseamnă acceptare. Perfecționismul înseamnă judecată și evaluare;

Exce­lența înseamnă a încuraja. Perfecțio­nismul înseamnă a critica”.

Existența noastră este un puzzle interconectat și fiecare schimbare pe care o facem, oricât de mică ar fi ea, se aseamănă cu mișcarea roților dintr-un întreg angrenaj în care tot sistemul începe să se miște.

Schimbarea mică de astăzi influențează toa­tă viața ta.

E normal să simți fri­că și incertitudine.

Acționează în pofida fricii.

E normal să plece oameni din viața ta.

Este mai mult loc pentru alții, cu care poți construi relații pline de semnificație.

E normal să te îndoiești de tine.

Orice om care trăiește în mod conștient știe că poate greși, perspectiva lui este limitată, dar aceasta nu-l împiedică să acționeze.

La fel cum vulpile mici strică viile în floare, tot la fel obiceiurile mărunte, dar constructive, au o putere fantastică de schimbare a întregii vieți.

Progresul și constanța sunt secretele, nu perfecțiunea.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.