Tulburările de neurodezvoltare reprezintă un grup de afecțiuni cu debut în perioada de dezvoltare. În mod tipic, acestea se manifestă devreme în cursul vieții, deseori înainte de intrarea la școală și se caracterizează prin deficite de dezvoltare, care produc afectări funcționale în sfera personală, școlară sau profesională.
Gama deficitelor de dezvoltare variază de la limitări foarte specifice privind învățarea sau controlul funcțiilor executive, la afectări generale privind abilitățile sociale ori inteligența, notează Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5).
Dizabilitatea intelectuală (tulburarea de dezvoltare intelectuală) este o tulburare cu debut în perioada de dezvoltare, care include deficite ale funcționării intelectuale adaptative în domeniile conceptual, social și practic. Pentru diagnosticare trebuie să se întrunească următoarele criterii: deficite ale funcțiilor intelectuale, precum raționamentul, rezolvarea problemelor, planificarea, gândirea abstractă, judecata, angajarea în mediul școlar, învățarea din experiență, confirmate atât prin evaluări clinice, cât și prin teste de inteligență standardizate, individualizate, deficite ale funcționării adaptative, care duc la eșec în atingerea standardelor de dezvoltare și socioculturale, privind independența personală și responsabilitatea socială.
Fără susținere continuă, deficitele de adaptare limitează funcționarea într-una sau mai multe activități cotidiene, cum ar fi comunicarea, participarea socială, viața independentă în diverse medii, de exemplu acasă, la școală, la locul de muncă și în comunitate.
Întârziere de dezvoltare globală este diagnosticul rezervat copiilor cu vârsta sub 5 ani, atunci când nivelul de severitate nu poate fi evaluat corespunzător în copilăria timpurie. Această categorie se diagnostichează atunci când copilul nu atinge pragurile de dezvoltare anticipate în diverse arii ale funcționării intelectuale, și se aplică celor incapabili să treacă prin evaluări sistematice ale funcționării intelectuale inclusiv copiilor care sunt prea mici pentru a participa la testările standardizate. Această categorie necesită reevaluare după o perioadă.
Tulburarea de limbaj se caracterizează prin dificultăţi persistente în achiziția și folosirea limbajului sub diferite forme (vorbit, scris, limbajul semnelor sau altele), din cauza deficitelor de înțelegere sau de producere a limbajului, care includ următoarele: vocabular redus (cunoașterea şi utilizarea cuvintelor), structură frazeologică limitată (abilitatea de a asocia cuvinte şi terminații de cuvinte pentru a forma propoziții bazate pe regulile gramaticii şi morfologiei), anomalii ale discursului (abilitatea de a folosi vocabularul şi de a lega propoziții pentru a descrie un subiect sau o serie de evenimente, ori pentru a purta o conversație).
Abilităţile privind limbajul sunt substanțial şi cuantificabil reduse față de cele anticipate pentru vârsta respectivă, şi determină una sau mai multe dintre următoarele, în orice combinaţie: disfuncție în comunicarea eficientă, participarea socială, achiziţii şcolare sau performanța profesională.
Debutul simptomelor are loc în perioada de dezvoltare timpurie. Tulburarea specifică de învăţare se caracterizează prin dificultăți de învăţare şi utilizare a achizițiilor şcolare, indicate prin prezența a cel puțin unul dintre următoarele simptome, care persistă cel puţin 6 luni, în ciuda intervențiilor care țintesc dificultățile respective: citirea cuvintelor este incorectă sau lentă şi presupune efort (citirea fiecărui cuvânt cu voce tare incorect sau lent şi ezitant, adesea ghicirea cuvintelor, dificultăți în pronunțarea cuvintelor), dificultăți în înțelegerea sensului textului citit (poate citi textul corect, dar nu înţelege secvențialitatea, legătura, implicațiile sau sensurile mai profunde ale textului citit), dificultăți de pronunție pe litere (adăugare, omitere sau înlocuire de vocale sau consoane), dificultăți de exprimare în scris (multiple greşeli gramaticale sau de punctuație în propoziții; foloseşte o slabă organizare pe paragrafe; expresia scrisă a ideilor este lipsită de claritate), dificultăți de stăpânire a sensului numerelor, a implicațiilor legate de numere, sau calculelor (slabă înţelegere a numerelor, a valorii lor şi relaţiilor dintre ele; numărat pe degete pentru adăugare de numere la o cifră în loc de amintirea regulilor aritmetice; se pierde în mijlocul calculelor aritmetice şi poate inversa operaţiile).
Dificultăţile de învăţare debutează la vârsta şcolară, dar pot deveni evidente și complet manifeste doar atunci când cerințele necesare progreselor şcolare depăşesc capacitățile limitate ale individului (testele cu limită de timp, citirea sau scrierea compunerilor complexe lungi cu termen de predare scurt, volum de studiu încărcat).
Stabilirea unui diagnostic este esențială pentru intervențiile psihoterapeutice timpurii, care favorizează adaptarea în colectivitate și dezvoltarea socio-emoțională.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.