Modelele teoretice sunt derivate din trăirea empirică, astfel, am descoperit că în relația de cuplu recreezi mediul de referință, adică familia de origine. De regulă, vedem problema în exteriorul nostru: am intrat în relație într-un moment de vulnerabilitate, a fost o chestiune de circumstanță, o decizie rapidă, aveam o vârstă… Acestea sunt mai degrabă invenţii pentru a ne justifica decizia mai mult sau mai puţin potrivită.
Motivele şi scuzele pentru probleme în relaţia de cuplu sunt nenumărate, dar ele nu arată decât creativitatea minții noastre în a ne justifica alegerile făcute la un moment dat și a nu privi realitatea aşa cum este.
Căutăm dragostea și credem că venirea ei în viața noastră ne va modela comportamentul și gândirea, ne va schimba într-un fel sau altul, când de fapt iubirea doar potențează ce ești deja.
Fără a avea pretenția originalităţii, susţin ferm că iubirea este doar consecința a ceea ce ești ca om.
Sigur, ea poate să scoată la iveală tot ceea ce este mai bun în tine, dar în aceeași măsură poate dezvălui şi egoismul, agresivitatea, atunci când nevoile nu-ți sunt îndeplinite sau prioritizate.
Pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile, să privim la tiparul familial.
Care a fost relația părinților tăi? A fost una plină de înțelegere, afecțiune, suport și iubire sau, din contră, a abundat în scandaluri, certuri, minciună, iar supărarea era parte din viaţa ta?
Fără să-ţi dai seama, inconștient, recreezi mediul familial de origine, pentru că este zona ta de confort. Ai petrecut ani întregi în familia ta, te-ai obișnuit și cu binele, și cu răul. Mai mult de atât, ceea ce ai văzut de timpuriu a fost normalitatea pentru tine, ai crescut considerând că așa e firesc să fie, pentru că nu ai avut alt mediu de referință.
Mama și tata au fost referinţele tale majore, protectorii tăi, cei care-ți asigurau resurse și a căror prezență nu putea fi înlocuită de nimeni și nimic. Este important de precizat acest aspect, deoarece în perioada de dezvoltare timpurie, indiferent cum a arătat mediul familial, el reprezintă etalonul tău pentru viitoarele relații.
Când plecăm de acasă, luăm cu noi mai multe decât credem, chiar dacă ne-am propus să nu fim aşa cum erau părinții noștri. Luăm bagajul cognitiv și emoțional compus din scheme de gândire irațională, sănătatea emoțională sau lipsa ei, convingeri, atitudini, obiceiuri, sfaturi și recomandări mai mult sau mai puțin constructive, cărăm după noi abuzurile, jignirile, un atașament bolnăvicios și multe altele cu care viața ne va confrunta în viitoarele relații și numeroase experiențe pe cont propriu.
Vulnerabilităţi provenite din familia primară
Suntem setați să selectăm din mediu stimulii cu care suntem obișnuiți, cei care se suprapun peste schemele mentale deja existente.
Dacă la tine în familie a fost ceartă, şi tu te vei certa. Îți vei alege parteneri cu care vei avea conflicte numeroase și constante.
Ai avut parte de violență fizică sau verbală? Probabilitatea de a te îndrepta spre un partener abuzator e mare.
Ai fost jignit(ă), nerespectat(ă) și batjocorit(ă), nu crezi că meriți iubire, cum ai merita când cei care ți-au dat viață nu ți-au oferit-o? Cel mai probabil ţi se va părea aproape firesc să nu fii respectat(ă) și să fii jignit(ă) în relație.
Majoritatea oamenilor nu se despart pentru că nu se mai iubesc, ci pentru că nu-și pun întrebări legate de familia de origine, trecut, valori comune, scopuri ale relației și compatibilitate.
Incompatibilitățile dintre parteneri devin problematice când se intersectează cu vulnerabilitățile partenerului care își au originea în familia primară, de regulă. Acesta este necazul sau binecuvântarea cu care plecăm de acasă.
Nicăieri nu se suferă mai mult și mai profund ca în relația de cuplu, din zece oameni care vin la psihoterapie, aproximativ șapte au probleme în relația de cuplu.
Soluții? Psihoterapia. Nu mersul în sine la terapie vindecă, ci ceea ce descoperi acolo, momentele în care realizezi de ce ai comportamentul și reacțiile emoționale pe care le ai. Care sunt butoanele sensibile pe care atunci când apasă celălalt vezi negru în fața ochilor.
Vei descoperi că reacțiile tale emoționale la comportamentele celuilalt sunt mai importante decât comportamentul partenerului.
Totodată, vei realiza că satisfacția în relație depinde de raportul dintre întăririle pozitive și negative pe care le primești în relație. Raportul ideal este de 5 la 1. Acesta înseamnă că la 5 experiențe pozitive, poți să ai una negativă, fără să dăuneze foarte mult relației sau să scadă semnificativ calitatea ei. Raportul 5 la 1 este unul ideal pentru menținerea unei relații satisfăcătoare pe termen lung.
Raportul cost-beneficii
Am observat, în interacțiunile mele, că familiile care rămân împreună pentru copii, atunci când copiii pleacă de acasă, pe drumul lor, iar ei au rămas împreună, sunt ca doi străini sub același acoperiş. Viața lor e cumplit de neîmplinită, încărcată de resentimente și întrebări de genul: Cum ar fi fost dacă…?
Ca să nu ajungi într-o astfel de situaţie, prioritizează relația, fă ceva pentru ea, începe cu o discuție onestă legată de momentul în care scopurile voastre au început să nu mai coincidă și decideți ce este de făcut în continuare.
Păstrarea relației depinde de raportul cost-beneficii. Creierul calculează continuu costurile și beneficiile pe care le presupune relația.
Deseori aud replica „când iubești nu aștepți nimic în schimb” și mă retrag discret. Expresia dă bine, dar există un rodaj emoțional și un prag peste care, dacă se trece, toleranța noastră scade drastic.
Destrămarea unei relații înseamnă o erodare produsă pe termen lung, uneori atât de pregnantă încât este ireversibilă, dar mereu merită efortul de a face tot ce ține de tine să salvezi ce se poate salva, să încerci măcar.
Iubești o zi, două, nouă, dar, dacă vezi că nu ți se răspunde sau ești ignorat subtil, creierul va transmite mesaje care se decodifică emoțional cam așa: „Cum te simți? Știi, de trei luni sunt salvatorul de serviciu, eu ofer timp, energie și resurse, iar celălalt se bucură de un an sabatic prelungit”.
Apar reproșurile, certurile, frustrarea, nemulțumirea. Creierul „pornește” alarma: „Ești pe minus, fă ceva. Consumi resurse și nu primești nimic înapoi, ceva nu e bine”.
Aşa este setat creierul, chiar dacă unii mă vor contrazice.
Experienţa m-a făcut să înțeleg că fiecare om este un pachet de suferință latentă, pe care este necesar să-l asumi odată cu relația. Omul acela își va pierde părinții, unchii, mătușile, verișorii, frații, va avea eșecuri, boli, dureri – ești gata să fii alături de el la bine, la greu și, mai ales, la rău?
Îți dorești să-i rămâi aproape și înțelegi tu în cel mai profund mod că loialitatea cere mai mult decât sentimente sau emoții de moment?
Este important să avem în vedere că o relație sănătoasă se compune din contribuția ambilor parteneri, indiferent de ce tip de contribuție vorbim.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.