Astăzi am fost supărată. Mai spre sfârșitul zilei, cu precădere.
Aveam de prezentat un proiect la facultate, împreună cu șase colegi.
L-am făcut și l-am prezentat împreună. Totul a ieșit bine.
Doar că pe undeva, două colege considerau că eu nu mi-am făcut partea din proiect, când ea era mai mult decât evidentă.
Primul impuls a fost să cred că au ele o problemă, să nu le bag în seamă, să mă port normal.
După, mi-am amintit că a-mi suprima emoțiile negative nu este o soluție. În fond, mi-am petrecut întreaga seară de ieri aranjând proiectul și dându-i o formă coerentă, muncă făcută de mine în numele tuturor colegilor.
Am experimentat emoții negative de mânie și frustrare. Mi-am propus să le trimit un mesaj colegelor să discutăm, poate vor să-și exprime nemulțumirea fățiș și să discutăm.
Chiar dacă totul ieșise bine la prezentarea proiectului, mă simțeam teribil de rău. Judecată pe nedrept. Neînțeleasă. Tristă. Frustrată.
Pe drum spre casă, mi-am amintit de împăratul roman Marcus Aurelius și cartea Gânduri către sine însuși. Cartea nu a fost scrisă pentru cititori, ci este un dialog cu propriul sine.
Cei care nu urmăresc cu atenție mișcările propriului lor suflet sunt, în mod inevitabil, nefericiți, spunea el.
Mi-am amintit echilibrul și luciditatea acestui dialog cu sufletul său. Mi-am amintit de profunzimea lui: ce înseamnă să fii puternic centrat în tine însuți, astfel încât să nu te dezechilibreze un eveniment minor sau major.
Mi-am amintit ce înseamnă să fii stoic, fără a avea pretenția că știu filosofie.
Să nu te extazieze aplaudele și încurajările lumii și să nu te doboare critica și defăimarea celorlalți.
Tu știi cine ești.
Îți cunoști gândurile.
Îți cunoști faptele, acțiunile.
Știi intenția din spatele lor.
Ești definită de evenimente trecătoare, atât cât te lași tu definită de ele.
Gândurile tale vor ocupa atâta spațiu în mintea ta cât tu le permiți să ocupe. Emoțiile vor fi consecința gândurilor tale.
De ce te consumi pentru lucruri trecătoare, insignifiante?
De ce îți pierzi echilibrul încercând să demonstrezi ceva, cuiva?
Întoarce-te către tine însuți cu luciditate și statornicie.
Revelația aceasta mi-a adus liniște aproape instant. M-a absolvit de dorința de a fi îndreptățită.
Și cum, oare, vom rezista intemperiilor vieții, dacă un eveniment minor, fără implicații adânci, ne destabilizează?
E o înțelepciune atât de simplă, de nobilă, de aplicabilă.
În mod cert, nu înseamnă negarea sentimentelor, supresia sau ignorarea lor, ci întoarcerea către tine – ce ești, ce contează.
Ulterior, am realizat că atitudinea noastră zilnică ia forma trăirilor intense pe care le experimentăm într-o zi.
Fii calm. Fii conștient.
Nu te deda impulsivității, judecății rapide și supărării.
Întorce-te către tine însuți.
Este cel mai bun exercițiu spiritual pe care ți-l pot oferi azi.
