Să ridice mâna virtuală cea care nu a crezut că iubirea este muncă grea.
Să arunce cu piatra cea care nu a crezut că iubirea cere sacrificii.
Iubirea cere compromisuri.
Iubirea include tolerarea unor obiceiuri, comportamente și vorbe care nu-s dintre cele mai potrivite.
Iubirea cere luptă.
Iubirea cere eforturi.
Iubirea cere să lași nevoile tale la o parte ca celuilalt să-i fie bine.
Iubirea cere să faci ani de psihoterapie ca să-l înțelegi pe celălalt.
Iubirea te duce în cele mai întunecate colțuri ale psihicului tău.
Iubirea doare în modul acela fără sfârșit, sfâșietor.
Iubirea te lasă secat de energie, pentru că te concentrezi pe relație, pe celălalt.
Oamenii înfloresc unul lângă altul sau se ofilesc unul lângă altul, ori unul înflorește și celălalt devine o umbră a omului care era înainte.
Iubirea este grea când unul din cei doi este indisponibil fizic sau emoțional pentru relație, dar tu insiști în a investi acolo, cu speranța că iubirea ta îl va schimba.
Poate crezi că așa arată iubirea, dar te rog să mă crezi: ce trăiești nu este iubire!
Înaintez ipoteza că dacă iubirea este o experiență foarte grea, ceva este greșit cu ce se întâmplă. Dacă simți iubirea ca o povară, ceva este greșit.
Dă-mi voie să-ți spun că nu este vorba de celălalt, ci de tine. Pentru că indisponibilitatea emoțională și chiar fizică a celuilalt de a-și asuma relația sau de a se implica, vorbește despre indisponibilitatea ta de a sta cu durerea, singurătatea, emoțiile și convingerile tale.
Întotdeauna celălalt este oglinda noastră psihologică.
Cu excepția situațiilor specifice de abuz, nimeni nu-ți poate spune să stai sau să ieși dintr-o relație, nici un psiholog, nici un psihoterapeut, nici un prieten, dar îți putem recomanda să te uiți cu nițică atenție la tine, la nevoile tale, la ce-ți dorești de la o relație, la cum se simte iubirea pentru tine, la ce tipare repeți.
Nu-i faci o favoare sau un compliment unui bărbat atunci când îl iubești necondiționat. Doar un copil se iubește fără condiții, indiferent cum este, ce face sau nu este. Un bărbat se iubește ca un partener matur, tu îi oferi dedicarea ta, loialitatea ta, trupul tău, iar el îți oferă siguranță, stabilitate, resursele lui.
Cea mai nobilă emoție, iubirea, se trăiește într-un parteneriat matur, nu într-o joacă de tip trial and error cu sufletele noastre.
Iubirea necondiționată este destinată copiilor, nu bărbatului. Pe un bărbat îl respecți și îl apreciezi pentru ce este și ce-ți poate oferi, nu-l iubești ca pe un copil, orice ar fi, orice ar face.
Într-o relație ai nevoie să înțelegi dinamica relației voastre, mai degrabă decât de ce ți-a spus el un anumit lucru, pe care tu să-l ruminezi, să te superi, retragi sau să supracompensezi.
Ai nevoie să înțelegi dinamica relației, ce anume din inconștient scoate celălalt la suprafață din tine, poate un copil interior care se simte neiubit, abandonat, lipsit de importanță, poate o adolescentă rebelă care crede că i se cuvine totul doar pentru că există, care cere mereu fără să ofere, fără să aibă o bază pentru pretențiile ei.
Noi suntem lecții și oportunități de dezvoltare unul pentru altul, iar dacă ești într-o dinamică complicată, grea, usturătoare este pentru că sunt lucruri pe care ai nevoie să le înveți despre tine, ca să te poți maturiza relațional și emoțional.
Curajul, asumarea, responsabilitatea, grija față de tine, maturitatea, empatia – toate acestea se dezvoltă gradual, tolerând disconfortul propriilor alegeri și experiențele dureroase de învățare.
Eu cred că avem nevoie de foarte multă sinceritate cu noi, nimeni nu ne minte așa cum ne mințim pe noi înșine. Ai nevoie să te privești în forul tău interior cu luciditate, cu adevăr radical.
Totuși, când putem spune că suntem suficient de bine pentru a intra și a fi într-o relație? Nu mai cred că există vindecare psihologică completă, este perimat acest obiectiv, dar poate exista funcționalitate, echilibru, armonie, atunci când ai făcut pace cu mama și cu tata, când te accepți pe tine cu toate ale tale și te înțelegi, când ai o spiritualitate sănătoasă.
Cel mai fericit om nu e cel care are cei mai mulți bani, uneori banii sunt un paravan excelent pentru singurătate sau o supracompensare pentru o viață goală. Cel mai fericit om este cel care abia așteaptă să ajungă acasă, pentru că acasă îl așteaptă brațele calde ale unui partener, pentru că acasă îl așteaptă relaxare și conexiune. Cel mai fericit om este cel care iubește și este iubit.