Într-una din serile acestea m-am uitat la Testament nou nouț. Un film căruia i-aș da nota 8, după criterii numai de mine știute, pe care nu am răbdarea și disponibilitatea să le operaționalizez acum. Am rămas cu o idee care merită împărtășită, spun eu.
Dumnezeu locuiește într-un apartament din Bruxelles, de acolo face toate legile Universului: rândul de lângă tine se mișcă întotdeauna mai repede, o felie cade pe jos doar cu partea care e unsă, în caz contrar, nu a fost unsă pe partea bună și alte legi pe care Murphy le-a scris, ca să nu spunem că nu știm despre ce e vorba.
Locuiește cu fetița și soția lui obedientă, ștearsă și timidă. Fata se răzvrătește împotriva tatălui, intră într-o noapte în baza lui de date și trimite tuturor oamenilor datele decesului. Le primesc printr-un mesaj pe telefon, iar undeva în dreapta se activează un cronometru care le arată în timp real cât mai au până la ziua morții, inclusiv minutele și secundele.
Ce a declanșat în oameni faptul că și-au primit datele decesului? Au luat decizii mai mult sau mai puțin radicale pentru viața lor: au divorțat, au căpătat curajul de a-și exprima sentimentele, au plecat în lume, au început să-și urmeze visele, cu alte cuvinte nu mai puteau face abstracție de faptul că vor muri, nu se mai puteau eschiva din fața faptului că orice ai face, cronometrul numără invers, lăsându-ți tot mai puțin timp de care poți profita pentru a face ce dorești.
Chiar dacă nu realizăm zilnic, fiecare din noi avem un cronometru de acest tip. Nu cunoaștem datele decesului, dar ele există. Cronometrul e în noi, dormim în pat cu dușmanul în fiecare noapte.
Legat de asta, unul din cele mai edificatoare exerciții în psihoterapie când vine vorba de persoanele care nu-și găsesc vocația, un scop sau un sens al vieții este acesta: Gândește-te maxim cinci minute și spune trei lucruri care ai vrea să fie scrise pe piatra ta de mormânt.
Ținta este de a sonda în interiorul tău pentru a vedea care sunt valorile tale cele mai profunde, dorințele tale și în mod cert, vocația ta.
Încep eu: Aici se odihnește Alina: a scris cu pasiune, a format generații de tineri și și-a depășit majoritatea limitelor.
Cum ar arăta epitaful tău?
